Acum, înscrierile la acest concurs mediatizat pe rețelele sociale s-au terminat, deci nu mai este pericol să influenţăm pe nimeni. În acelaşi timp însă, încă nu s-au desemnat câştigătorii, sau câştigătorul. Deci, este momentul cel mai prielnic să analizăm acest concurs şi, dacă vor considera că este cazul, organele statului să acţioneze rapid. Pentru că, după părerea specialiştilor pe care i-am consultat, acest concurs, dotat cu un premiu în valoare de 200 de euro, are un iz penal. Şi anume, de pornografie infantilă. El se adresează tinerilor între 14 şi 19 ani. Care este tema?

Vom vedea imediat. Totodată, vom desluși şi modalitatea profesionistă de transmitere a mesajului subliminal, către minori şi adolescenţi, prin regulamentul acestui concurs.

Tehnica inducerii subliminale a unei idei

În România există de mai mulţi ani Festivalului Internațional de Filme și Artă „Super”. Ce face acest festival? Să cităm de pe pagina sa oficială: „Super este festivalul de artă făcută de adolescenți. Proiectele noastre includ ateliere de film, fotografie, creative writing și poezie, proiecte interdisciplinare care îmbină filmul și poezia, proiecții de scurt-metraje în toată țara, concerte și expoziții de artă.”

Ce poate fi mai frumos, mai util şi mai stimulativ! Într-o perioadă grea, când artişti profesionişti consacraţi sunt condamnaţi la sărăcie de către pandemie, există o organizaţie care sprijină creativitatea tinerilor.

Numai că, unul dintre concursuri are o temă cel puţin ciudată. Să lucrăm din nou cu materialul clientului şi să cităm de pe pagina oficială a acestui festival, pagină aflată pe Facebook: „Această categorie nouă se adresează tuturor adolescentxlor (greşeala de dactilografie le aparţine) care susțin comunitatea LGBTQIA+, ca aliați sau ca membri, și vor să-și exploreze exprimarea prin film. Poți să observi realitatea din jur prin film, să-ți povestești experiența, puterile, vulnerabilitățile, intimitatea, iubirea, fricile, bucuria, reflecțiile, sinceritatea, și să le îmbraci într-o formă poetică, experimentală, documentară, sau oricum simți tu.

E important să creezi arta așa cum o cunoști în interiorul tău, căutând un răspuns personal, mai degrabă decât unul universal. Un film prin care te (auto)cunoști și prin care cunoști lumea. Ne dorim să facem auzită diversitatea poveștilor queer, pentru a genera dialoguri în comunitate și pentru a sărbători comunitatea LGBTQIA+”.

Mai pe înţeles, filmele trimise nu trebuie să analizeze homosexualitatea ca teorie, ci să fie văzută prin experienţele proprii ale unor copii începând cu vârsta de 14 ani.

Oferte atractive pentru carieră în jurnalism

Cum este insinuată această temă în mintea adolescenţilor? Prin metoda amestecării ei cu alte teme, extrem de nevinovate şi atractive. Iată cum se procedează pe pagina de Facebook a organizatorilor:

Pe data de 17 aprilie, pe pagina oficială apare anunţul: ” Vrei să te înscrii la atelierul de poezie Super, să ai o lectură publică și să apari în antologia noastră, pregătită alături de OMG Publishing? Sau să faci un videopoem care să fie proiectat în timpul festivalului, imediat după lectura de poezie?”. Urmează apoi datele de contact pentru cei care vor să participe. Aşadar, tinerii care cred că au talent pentru poezie, pot beneficia de îndrumarea unor profesionişti. Ba chiar li se pot publica versurile, ceea ce pentru un adolescent contează enorm.

Pe data de 18 aprilie, o zi mai târziu adică, pe pagina oficială apare anunţul, precedat de o inimioară albastră: „Astăzi este ultima zi în care te poți înscrie la atelierul de jurnalism organizat de „Super” și facilitat de Eugen Istodor, Iaromira Popovici, Nina Mihăilă și Radu Igaszag.

Timp de patru zile vei învăța să faci reportaje, interviuri, dar și fotografii. Materialele realizate de participante și participanți vor face parte din revista Super, care va fi distribuită la festival, în iunie. Mâine este ultima zi în care te poți înscrie la atelier.”

Din nou, foarte frumos şi nevinovat. Tineri aspiranţi să ajungă jurnalişti, sunt îndrumaţi de nişte profesionişti să descopere tainele meseriei.

Filme făcute de adolescenții care susțin comunitatea LGBTI

Pe data de 19 aprilie, adică o zi mai târziu, apare anunţul: „Află mai multe despre call-ul nostru pentru filme LGBTI. Noua categorie se adresează tuturor adolescentxlor care susțin comunitatea LGBTQIA+, ca aliați sau ca membri, și vor să-și exploreze exprimarea prin film.”

Este urmat pe data de 22 aprilie de un alt anunţ nevinovat, dar care este din aceeaşi categorie: cea a filmului: „Deschidem înscrierile pentru atelierul de filme, care va avea loc în perioada 7-12 iunie. Workshop-ul de film este dedicat tuturor adolescenților care doresc să experimenteze cu mediul audiovizual, indiferent de experiența anterioară.”

Din nou minunat. După poeţi şi jurnalişti, şi viitorii cineaşti au o şansă de a-şi verifica talentul.

A doua zi, pe data de 23, nici tinerii aspiranţi la arhitectură nu sunt uitaţi cu un anunţ incitant şi nevinovat: „Concursul (de arhitectură n.r.) provoacă designerii și arhitecții (fie ei studenți, proaspăt absolvenți sau profesioniști) să propună rasteluri pentru biciclete, atractive, dar totodată funcționale, care să fie plasate în oraș. Înscrierile au loc până pe 12 mai, urmând ca apoi să fie alese 3 proiecte câștigătoare ce vor fi remunerate și montate la Combinatul Fondului Plastic, în cadrul RDW Open Air.”

Filmele puștilor, înscrise la secțiunea LGBTI

După asta, urmează un nou trasor în subconştientul adolescenţilor, pe aceeaşi pagină oficială. Pe data de 29 aprilie: „Au mai rămas doar 3 zile în care îți poți înscrie filmul la secțiunea LGBTQIA+ a Super9. Noua categorie de filme a fost gândită ca un spațiu sigur în care ne dorim să facem auzite poveștile queer în toată diversitatea lor. Această secțiune nouă se adresează tuturor adolescentxlor (greşeala de dactilografiere le aparţine) care susțin comunitatea LGBTQIA+, ca aliați sau ca membri, și vor să-și exploreze exprimarea prin film. Filmul câștigător va primi din partea MozaiQ un premiu în valoare de 200 de euro.”

Pe 30 aprilie este pace, pentru a abate atenţia. Este publicat un nou anunţ pentru tinerii aspiranţi la jurnalism: „Ne bucurăm să anunțăm participanții la atelierul de jurnalism de anul acesta. See you soon”.

Adică, înscrierile s-au terminat. Începe treaba.

Pe 1 mai, ultimul trasor subliminal pentru subconştientul minorilor, ţâşnit printre restul anunţurilor nevinovate: „Astăzi este ultima zi în care îți poți înscrie filmul la secțiunea LGBTI a Super9”.

O tehnică de influenţare simplă, aproape rudimentară, dar extrem de eficientă.

 Ce spun juriştii despre un asemenea concurs pentru minori

 Avocat Violeta Oancea, Baroul Bucureşti: „În anunţul cu concursul de filme privind experienţele homosexuale ale unor minori, se ridică cel puţin două probleme grave: Una! Dacă părinţii acelor minori înscrişi în concurs cu astfel de filme, au cunoştinţă despre această activitate şi şi-au dat acordul pentru ea. Legea prevede expres ca în cazul când un minor prestează o activitate, ceea ce este şi cazul nostru, pentru că minorul creează un film cu care participă la un concurs remunerat, trebuie acordul părintelui sau al tutorelui legal. În al doilea rând, şi asta mi se pare cel mai grav, consider că este vorba despre pornografie infantilă. Infracţiune foarte gravă, aspru pedepsită de Codul Penal de la noi, dar şi din celelalte ţări europene. De aceea, ar trebui ca organele de anchetă să se sesizeze imediat în legătură cu acest concurs”.

Avocat Alexandru Mateescu, Baroul Bucureşti: „Cred că un astfel de concurs poate fi de fapt o acoperire pentru pornografie infantilă. Ştie cineva ce se petrece cu acele filme trimise de către adolescenţii care, cu bună credinţă, s-au înscris în concurs? Cine garantează că filmele lor nu ajung pe site-uri destinate unor dezaxaţi, amatori de a privi nişte perversiuni sexuale cu minori? Se spune în anunţ: „un spațiu sigur în care ne dorim să facem auzite poveștile queer în toată diversitatea lor”. Cât de sigur este acest spaţiu? Cine îl gestionează? Ce înseamnă sigur în concepţia organizatorilor? Sexualitatea, fie ea homo, sau hetero, cu minori este pedepsită de lege. De asemenea, ce se întâmplă cu datele personale ale celor care trimit aceste producţii? Are cineva interesul să le stocheze, să creeze o bază de date pentru a identifica rapid viitorii clienţi pentru pedofilii care fac turism sexual în România? Sunt numai două dintre problemele la care autorităţile trebuie să răspundă imediat.”

Şi toate astea se întâmplă în timp ce parlamentarii noştri, cu numerele de telefon ale amantelor ascunse în agenda telefoanelor criptate sub tot felul de pseudonime, mimează pudibonderia şi nu vor să admită educaţia sexuală în şcoli şi nici prin cap nu le trece să dezbată Legea prostituţiei.