Multe informații pot fi considerate „știrea săptămânii” care tocmai s-a încheiat, dar foarte importantă este excluderea României de la concursul Eurovision.

 Și asta nu pentru că Ovidiu și nu mai știu cum nu mai cântă la ediția din acest an sau pentru că rămân fără temă toți cei care se dau cu fruntea de masă după fiecare finală, spunând că votul e politic sau că alții nu mai pot spune „v-am zis că melodia e proastă, uite, am ajuns pe locul 20”! Nu, importanța acestei știri e dată de ștampila de neseriozitate pe care România o „câștigă”.

Femeia cu barbă, băbuțele matrioșca, monștrii blânzi, tot folclorul acestui concurs bizar ale cărui formule de succes am știut întotdeauna să le evităm cu măiestrie sunt o lume cu zeci de milioane de cetățeni. În jurul acestui concurs s-a format în timp o comunitate, o lume vie care vânează orice curiozitate. Românii, înregistrând premiera de a fi primii excluși pentru datorii, au devenit din acest an o nouă curiozitate, neserioșii.

România nu a fost exclusă de la Eurovision pentru că nu și-a achitat o datorie de aproape 18 milioane de euro, ci pentru că de aproape doi ani nu mai achită tranșele din această datorie. Nu ne-a cerut nimeni toți banii deodată, nici nu a pus nimeni sechestru pe bunurile TVR. Banii ăștia nu s-au dus doar pentru bucuria de a face bășcălie în direct de femeia cu barbă, ci pentru programe care, în mulți ani, au însemnat bucurie, emoție, informație pură. Nu pierdem, de exemplu, numai concursul muzical, Olimpiada și Campionatul european, ci până și știrile TVR sunt profund afectate, la această oră redactorii nemaiputând folosi informațiile a 72 de surse externe!

Situația merită un scurt istoric. Din vara anului trecut, procesele câștigate de aproximativ 2100 de salariați au dus la executări silite masive, unele ducând la blocarea efectivă a conturilor TVR. Printre multe alte datorii neplătite, au fost săriți și cei de la European Broadcasting Union. În comunicatul lor privind excluderea TVR de la Eurovision se spune că nu se fac plăți din 2010, dar nu e adevărat, totuși, din 2013, partea română a încetat să respecte tranșele.

Anul acesta, EBU a intrat în vrie când s-au întețit zvonurile că televiziunea română ar putea intra în insolvență. Nimeni nu a avut răbdare să le explice faptul că zvonurile sunt o simplă petardă politicianistă, că prea multe legi trebuie schimbate pentru această benefică dar iluzorie insolvență.

Anul acesta au scris 4 scrisori Guvernului român, cerând garanții că datoria nu va rămâne neplătită, dacă se închide prăvălia cândva aducătoare de beneficii de imagine. Nici măcar nu li s-a răspuns.

Ba mai mult, ca în celebra secvență cu dansatorii de pe Titanic, pe vaporul TVR, femeia cu barbă se legăna în brațele unui plinuț cu moț iar orchestra cheltuia 250.000 de euro, taxa de participare pe anul acesta sau organiza petreceri de promovare în Centrul istoric. Ultima astfel de petrecere a avut loc pe 12 aprilie!

Pe 15 aprilie, ministrul nostru al Finanțelor a primit scrisoarea ultimatum de la EBU. Erau nervoși și jigniți, veniseră și în România fără a fi primiți de niciun oficial din afara TVR.

Ultima zi de plată era 21 aprilie, dar tot nu le-a răspuns nimeni. Până și întâlnirea TVR-Guvern a fost fixată pentru 22 aprilie. Când nu se mai putea face nimic.

Pur și simplu pe oamenii ăștia – de la care am luat competiții sportive, muzică și știri – nu i-a luat nimeni în serios. Ne-am comportat ca și cum nimeni nu îndrăznea să excludă o țară de la competiție. Și ne-am înșelat.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor