Guvernul federal german a prezentat, pe 13 iulie, „strategia” față de Beijing, care rămâne cel mai mare partener comercial al Berlinului.

Încă un semn al „trezirii” geopolitice a Germaniei, cel puțin al dorinței liderilor săi de a rupe cu vechea abordare a relațiilor internaționale dominată de logici esențial comerciale. La o lună după publicarea „strategiei de securitate națională” – o premieră de la înființarea Republicii Federale, în 1949 – guvernul german a repetat exercițiul dezvăluind, joi, 13 iulie, „strategia față de China”, scrie Le Monde.

„China s-a schimbat și asta ne obligă să ne reconsiderăm relația cu ea”, începe documentul de 64 de pagini. Dacă Beijingul este „un partener, un concurent și un rival sistemic”, așa cum l-a definit Comisia Europeană în 2019, „[comportamentul] și deciziile [sale] fac ca elementele de rivalitate și concurență să fi luat mai multă greutate în ultimii ani”, notează guvernul german, care se declară „preocupat de eforturile Chinei de a influența ordinea internațională în direcția intereselor sistemului său de partid unic și de a relativiza fundamentele acestei ordini, în special drepturile omului”.

Confruntat cu această Chină care a devenit „mai represivă acasă și mai ofensivă în exterior”, guvernul german avertizează în special companiile în legătură cu riscul unei dependențe prea mari de o țară în care investițiile lor au crescut constant în ultimii ani, ajungând la un record de 11,5 miliarde de euro în 2022. Pentru a evidenția exemple bune de urmat, cancelarul Olaf Scholz a vizitat joi uzinele Siemens din Erlangen, Bavaria, unde directorul general al gigantului industrial, Roland Busch, a anunțat o investiție de un miliard de euro în Germania pentru a-și moderniza capacitățile de producție. „Siemens întărește astfel capacitatea de inovare a întregii noastre țări”, a spus Scholz, la câteva ore după adoptarea noii „Strategii privind China” a Germaniei în cadrul Consiliului de Miniștri.

În acest punct, mesajul este clar: „Pe viitor, companiile care sunt foarte dependente de piața chineză vor trebui să își asume mai multe riscuri financiare”, a avertizat ministrul Afacerilor Externe, Annalena Baerbock, care a venit să prezinte documentul la sediul Mercator on China, un think tank din Berlin fondat în 2013 și unde lucrează aproximativ douăzeci de experți. „Responsabilitățile pentru deciziile de afaceri riscante trebuie să rămână clare. A avea încredere în mâna invizibilă a pieței în vremuri bune și a te baza pe brațul puternic al statului în vremuri rele nu poate funcționa pe termen lung. Nici chiar una dintre cele mai puternice economii din lume nu poate face față acestui lucru”, a adăugat ea.

Precedentul „erorii” ruse

Folosind termenul de derisking („atenuare a riscurilor”), care s-a impus recent la Bruxelles pentru a defini noua abordare europeană față de Beijing, guvernul german justifică cu atât mai mult necesitatea acestuia în contextul războiului din Ucraina, care a evidențiat dependența extremă a Berlinului de gazul rusesc. „Nu ne permitem a doua oară eroarea pe care am comis-o cu Rusia”, a avertizat doamna Baerbock, care a subliniat necesitatea „diversificării lanțurilor de aprovizionare cu materii prime”, inclusiv în cazul pământurilor rare, o categorie de minereu esențială pentru fabricarea de mașini electrice care provin din China în proporție de 98% (în cazul importurilor europene).

După ce a stabilit aceste principii de bază, cum intenționează Berlinul să le implementeze? China este cel mai mare partener comercial al Germaniei, iar comerțul dintre cele două țări a atins o valoare de aproximativ 298 de miliarde de euro în 2022, o creștere cu 21% față de anul precedent. Documentul prezentat joi oferă puține răspunsuri la acest punct.

„Guvernul german definește problemele strategice majore, dar întrebările importante nu sunt abordate sau sunt abordate într-un mod vag”, subliniază Katrin Kamin, de la Institutul Kiel pentru Economia Mondială. Această strategie se bazează pe Uniunea Europeană ca legiuitor, actor și contra-putere în fața Chinei și exercită presiuni mai degrabă retorice asupra companiilor germane”, explică cercetătorul.

Președintele Institutului German de Cercetări Economice din Berlin, Marcel Fratzscher, consideră și el că „această strategie față de China nu răspunde la întrebarea CARE sunt obiectivele guvernului federal; abia acum urmează să fie aprofundate și urmărite la nivel european”. Lipsa unor răspunsuri concrete, însă, nu este deloc surprinzătoare, a mai adăugat Fratzscher: „Adevărul tulburător este că Germania este atât de dependentă de China, încât o reducere rapidă a dependențelor și a riscurilor pare nerealistă”, a spus el.

Diferențele în cadrul coaliției

Un alt motiv care explică caracterul adesea destul de vag al anumitor formulări care apar în document îl reprezintă modul în care a fost întocmit. Apărut după mai bine de un an și jumătate de discuții, conținutul textului este rezultatul unor compromisuri greu de atins în cadrul unei coaliții guvernamentale ai cărei parteneri nu au aceeași abordare față de China. Între fermitatea manifestată de către Verzi, al căror fost președinte este doamna Baerbock, și poziția mai conciliantă susținută de cancelarul social-democrat, Olaf Scholz, diferențele sunt notorii și explică parțial de ce documentul prezentat joi nu a apărut mai devreme.

În comparație cu versiunile anterioare care s-au scurs în presă, anumite propoziții au fost eliminate din documentul final. Ca de exemplu acesta, cu referire explicită la situația din Taiwan: „Amenințările militare ale Chinei nu sunt compatibile cu interzicerea folosirii forței cuprinsă în Carta Națiunilor Unite”. În documentul publicat joi, Taiwanul este totuși menționat de treisprezece ori, ceea ce nu a fost trecut cu vederea de către observatori, care remarcaseră absența acestuia în „strategia de securitate națională” publicată la jumătatea lunii iunie de guvernul german. De data aceasta, lucrurile sunt afirmate mai clar: „Securitatea în strâmtoarea Taiwan este de o importanță capitală pentru pacea și stabilitatea în regiune și dicolo de ea”, apare acum în text. „O schimbare a status quo-ului în strâmtoarea Taiwan poate avea loc numai pașnic și de comun acord. O escaladare militară ar afecta atât interesele germane, cât și cele europene”. (Autor: Thomas Wieder; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR)