Se zice despre corupție că e ca o ciupercă. O ciupercă dintr-aceea frumoasă, cărnoasă, zveltă-n picior și colorată ca o floare, tocmai bună să-ți ia ochii și să-ți sucească mințile.

O ciupercă otrăvitoare, care hrănește și dezvoltă iluzii cu efect lent, de drog. Întotdeauna m-am gândit la corupție ca la o astfel de ciupercă și așteptam momentul imploziei. Când iei fructul pământului în mână iar pălăria aceea răpitor de frumoasă se dezintegrează instantaneu…

De o vreme încoace, procurorii și polițiștii de la DNA, împreună cu judecătorii, ne fac să vedem dincolo de iluzii și de personajele de pe prima scenă politică a țării. Arestările și acuzațiile ultimelor zile ne arată până unde s-a întins otrava corupției, cât de toxici sunt oameni investiți cu putere și, mai ales, ce poftă de înavuțire au aceste ”gulere albe”. Miniștri, magistrați, politicieni, judecător de la Curtea Constituțională… Ciuperca începe să se dezintegreze…

Gandiți-vă la Cristian David! Omul în fața căruia se aliniau toți generalii din Ministerul de Interne a fost dus cu cătușe la mâini în arestul Poliției, acolo unde altădată dădea ordine și era primit în inspecție. Cât de jos trebuie să fii ca să iei șpaga de 500.000 de euro în biroul de ministru? Nicio teamă, nicio strângere de inimă, nimic, nimic? Parcă nu-ți vine să crezi! Omul acesta, neatins de racile comunismului după vârsta biologică, declarase sub lumina reflectoarelor tuturor televiziunilor că a pornit lupta împotriva corupției și că peste tot trebuie să se audă zăngănitul cătușelor.  Unii polițiști l-au privit cu rezerva experienței, au mustăcit. Mi-amintesc de replica unuia, consemnată și la vremea respectivă: ”Câți d-ăștia n-am fumat…Ieri, un pesedist, acum un liberal, toți ne dau ordine, promisiuni…apoi pleacă cu gențile încărcate. Rămânem noi să facem curat în urmă”. 

Ziceam că parcă nu-ți vine să crezi că un ministru ia jumătate de million de euro șpagă la el în birou? Dacă, însă, mă gândesc la socrul lui David, Mișu Vlasov, zis Împaratul, care pretindea funcționarilor de la Camera de Comerț să i se spuna ”Excelență”, totul devine credibil. În familia lor, mita nu mai era nici vis, nici iluzie. Era un mod de viață, un joc de poker în care ei trebuie să umfle potul.

După un fost ministru a urmat un secretar de stat de la Justiție, spilcuit și cu aer de dandy, gata să calce peste cadavre dacă nu i se face pe plac. O ciupercă otrăvitoare, îmbrăcată cândva în roba de judecător. Ovidiu Puțura își trafica influența din scaunul de secretar de stat, mituia judecătoare sau le amenința ca mafioții atunci când nu obținea ceea ce cerea. Se lăuda că jobul lui e să monitorizeze anticorupția. A avut Puţura chef de vânătoare? A luat o șpagă de 30.000 de euro și un costum de vânătoare și a participat la partida sângeroasă. A vrut soția un anumit teren? Nicio problemă! A intervenit la judecători, ba cu vorba bună, ba cu amenințări, și l-a lăsat pe proprietarul terenului plângând pe holul tribunalului. Pe nefericit l-au răzbunat procurorii DNA: acum plânge bossul de la Justiție în celula de la Poliție! Stă, însă, liniștit acasă, cel care l-a propulsat în funcția de la Justiție pe bistrițeanul Puțura. Legea nu-l atinge, deocamndată. Până când va interveni un autodenunț…

Chiar dacă se încearcă aducerea unor oameni corecți și cinstiți în funcții de mare responsabilitate, acțiunea poate eșua și corupția instituționalizată să-i contamineze. E ca la ciuperci. Le aduni pe cele comestibile, dar ai riscul să fie pline de sporii altor ciuperci otrăvitoare, spori adusi de curentii de aer. Așa a apărut Toni Greblă. Un judecător de la Curtea Constituțională adus la DNA. Acuzat de trafic de influență și un fel de contrabandă cu alimente către Rusia. Contaminarea lui vine din trecut. Cine l-a pus la CCR? La urma urmei, și săditorii lui David, Puțura și Greblă ar trebui stârpiți.