Cine l-a făcut pe Cioloș. Ciudățeniile din dosarele PLUS și MRÎ. Scenarii cu securiști și oameni politici

Cine l-a făcut pe Cioloș. Ciudățeniile din dosarele PLUS și MRÎ. Scenarii cu securiști și oameni politici

Povestea cadoului primit de Crăciun de Dacian Cioloș de la fi rma de avocatură „Iordache și asociații”, partidul gata înregistrat PLUS, este plină de ciudățenii. Cea mai vizibilă este că persoanele care se zbăteau să înregistreze primul partid anunțat de fostul premier nu și-au oprit demersurile la Tribunal până pe 21 decembrie 2018, deși decizia defi nitivă de înscriere a PLUS era dată din 26 octombrie.

Explicația oficialilor partidului pentru apariția soluției ”PLUS” în încercările lui Dacian Cioloș de a intra în politică este că prima tentativă era împotmolită la instanță. Sunt două dosare de instanță formate pentru înregistrarea celor două formațiuni, PLUS – Partidul Libertății, Unității și Solidarității și MRÎ – Mișcarea România Împreună.

Dosarul PLUS a fost depus și rezolvat într-un timp record la Tribunalul București. Pe 25 septembrie 2018, avocații Adrian Alexandru Iordache, Iulia Iordache și Raluca Daneș, toți avocați la firma înființată de fostul ofițer de Securitate, Alexandru Iordache, au depus cererea. Pe 26 octombrie – după numai o lună! – se dispune înregistrarea în Registrul partidelor. Sentința nu e atacată de nimeni și rămâne definitivă.

În paralel, tot la Tribunalul București, procesul înființării MRÎ, pornit de Dacian Cioloș, Vlad Voiculescu și Alin Mituță, se lungise din 9 mai 2018. Aici se judecau cu Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate Mai Bună, Asociația pentru cinstirea eroilor, Partidul Naționalist, dar și cu mai multe persoane private, toți cerând să fie respinsă înregistrarea. Se naște întrebarea: de ce avocații eficienți folosiți în procesul PLUS nu au fost folosiți la MRÎ?

Ne puteți urmări și pe Google News

În septembrie, când era depusă cererea PLUS, procesul MRÎ era suspendat, încă din 21 august 2018, pentru că se judeca apelul la o decizie de respingere a unei intervenții. Atunci s-a luat decizia abandonării proiectului MRÎ în favoarea lui PLUS?

E greu de crezut că o asemenea decizie, de a înființa un partid pe care să-l oferi altcuiva poate fi luată fără ca acel cineva să fie consultat. De ce, dacă tot te pricepi la probleme juridice, să nu încerci să le rezolvi pe ale favoritului tău, în loc să îi provoci altele?

Totuși, pe 31 octombrie și în 9, 15 și 19 noiembrie 2018, în procesul MRÎ, Cioloș, Voiculescu și Mituță fac cereri de preschimbare a termenelor, plângeri de tergiversare.

Pe 7 decembrie 2018, când PLUS era deja definitiv înregistrat, procesul MRÎ pare să meargă normal, se judecă cereri de recuzare, de intervenție. Totuși, peste numai câteva zile, Cioloș anunță că are un nou partid și că va retrage dosarul MRÎ. O face, dar abia pe 21 decembrie.

O altă întrebare: de ce a continuat procesul pentru înregistrarea MRÎ după ce înregistrarea PLUS a rămas definitivă, dacă avocații Casei Iordache spun că au făcut partidul doar ca să îi folosească drept vehicul politic lui Dacian Cioloș? Au vrut să-i facă o surpriză de Crăciun și l-au lăsat să se agite pe parcursul toamnei? Au lăsat să treacă și Moș Niculae și abia apoi i-au spus să nu se mai consume cu MRÎ, că îi dau ei altă formațiune politică?

Așa cum stau lucrurile – procesul tărăgănat, numele neinspirat, MRÎ, parcă anume ales ca să alunge alegătorii sau ca să fie abandonat fără regrete la un moment dat – pare că oamenii premierului tehnocrat au vrut să dea o lovitură de imagine prin anunțarea noului partid, casa de avocatură fiind complice la surpriza publică. Parcă-i și văd frecându-și mâinile, anticipând succesul de casă al anunțului, iar acum, când cuvântul „securitate” apare mai des decât „plus”, dau vina pe conspirații.

 

Cine l-a făcut pe tehnocrat. Scenarită dusă la extrem, cu securiști și oameni politici

Orice material despre scenarii politice are în el o doză mare de subiectivism. Ăsta e și cazul materialului de mai jos. Evident că răspunsul la retorica din acest titlu este că Dacian Cioloș s-a făcut singur. Așa cum „s-a făcut” și în anul în care a ocupat Palatul Victoria. Mereu îl uimeau oamenii din preajma sa, ba pentru că vânduseră pe sute de mii de euro softuri inexistente, ba concepeau ordonanțe de urgență greșite ca să cumpere opere de artă evaluate la milioane de dolari, ba desființau tocmai serviciul secret unde lucra sora sa. Să fie vorba de naivitate, de o credulitate excesivă în oamenii din preajma sa? Mă îndoiesc! Nu ajungi în toate pozițiile pe care Dacian Cioloș le-a ocupat în ultimii ani fiind un copil cu păr alb la tâmple! Cât e naivitate și cât e ipocrizie în felul în care Cioloș scapă de scandalurile oamenilor de care se înconjoară.

Scandalul declanșat de renumele fondatorului firmei de avocatură care i-a pus la dispoziție partidul PLUS redeschide problema oamenilor din jurul fostului prim-ministru, dar a apărut și scenariul că acesta ar fi fost atras într-o capcană, mai ales că una dintre afirmațiile cheie făcute de Dacian Cioloș în ultimele zile este: „Dacă eram ai serviciilor, credeți că ne lăsau să ne compromitem?” Esența expresiei este că și el consideră că s-a compromis prin folosirea ca vehicul a unei firme înființată de un fost securist.

Dar cine ar fi avut interesul să îl atragă pe Cioloș într-un scandal, atâta timp cât el consideră că „a fost lăsat” să se compromită?

Primul „suspect” este Liviu Dragnea și a sa armată de pesediști. Dar care ar fi fost scopul acestei compromiteri? Ce câștigă PSD prin atacarea lui Dacian Cioloș? Privind scena politică de la acest moment, când adevărata miză a partidelor mari este propulsarea unui câștigător pentru Palatul Cotroceni, Dacian Cioloș pare o mană cerească pentru cei care vor să se bată cu actualul președinte, Klaus Iohannis. Merită „să-l omori” pe Cioloș, candidatul cu potențial uriaș de a lua voturi direct din „portofoliul” lui Iohannis, doar pentru a demonstra că „statul paralel” se implică în politica de dreapta?

 

Ferește-mă, Doamne, de prieteni!

Mergând pe firul teoriei că Dacian Cioloș a căzut într-o capcană întinsă de alții, următorul „suspect” este prezumtivul aliat, USR. Formațiunea care vânează, ca și partidul fostului premier, un loc în grupul european ALDE, pare a fi principalul beneficiar al disconfortului în care a căzut PLUS. Imediat după scandal, în USR au început discuții privind oportunitatea unei viitoare alianțe cu PLUS, dar s-a și făcut anunțul că două personaje respectate de comunitatea #rezist s-au înscris în Uniune: Andrei Caramitru și Mihai Polițeanu. Dar poate USR să „infiltreze” o altă formațiune politică și să o atragă pe un drum prestabilit? Pare prea elaborată schema pentru entuziaștii de la USR.

În fine, la capătul listei se află chiar Iohannis și al său PNL. Partid vechi, populat cu oameni cu experiență în lovituri de tot felul, PNL ar putea fi bănuit că se răzbună pentru loviturile încasate, fie direct de la Cioloș, fie indirect, prin asocierea de nume la alegerile parlamentare din 2016.

De asemenea, Iohannis, cândva mare susținător al lui Cioloș, acum are de ce să se teamă, mai ales când vede la televizor sondajele lui Marius Pieleanu și vede cum acolo fostul său premier crește precum vrejul de fasole din basme. Inventatorii lui Cioloș i-au dat la cap când le-a amenințat „produsul principal”?

Poate că lista scenariilor ar continua până epuizăm toate partidele și partidulețele din țară, dar conferința lui Dacian Cioloș de marți, 22 ianuarie, a demonstrat că fostul premier își asumă (din nou) greșeala în alegerea oamenilor din jurul său, spunând că de acum va cere membrilor PLUS tot felul de declarații pe propria răspundere și certificate CNSAS, recunoscând, practic, că toate criticile pe care le-a încasat erau îndreptățite.