Ancheta privind asasinarea minorei de 12 ani într-un apartament închiriat în Strada Luică, cartierul Berceni din București este departe de a se fi încheiat. Putem spune chiar că dacă la început investigația părea una simplă, iar filmul crimei ușor de stabilit, bănuit fiind în primul rând concubinul mamei, lucrurile s-au complicat odată cu identificarea și reținerea celor doi. A Simonei Iftimovici, mama victimei și a concubinului acesteia, Ilie Marcel Șerbiuc.

V-aș propune să nu mai comentăm acum incompetența poliției de la noi, dovedită încă o dată și în acest caz, care a stârnit foarte multă emoție în rândul opiniei publice. S-a tot vorbit despre asta. Dacă nu ar fi fost șeful de echipă din Spania al celor doi fugari, locul unde s-au ascuns după ce s-a întâmplat nenorocirea, probabil că și la ora asta am fi avut o crimă cu autor necunoscut. Funcționarii de la poliție nu au avut nici măcar bunul simț să afișeze poza fetei pe site-ul cu personae dispărute. Evident că, deocamdată, nu s-a luat niciun fel de măsură împotriva celor care nu și-au făcut datoria,  și care vin cu aceleași vechi motivații și explicații tocite: lipsă de personal, proastă pregătire profesională a polițiștilor.

De astă dată însă, aceste argumente nu mai țin. Un simplu funcționar, cât de nepregătit ar fi fost el, trebuia, foarte simplu, să mânuiască un ”mouse” și să pună poza fetei pe pagina de persoane dispărute. Nu s-a făcut nici măcar acest lucru de rutină. Mai mult, după ce a fost anunțată dispariția fetei de către tatăl biologic, nimeni nu a catadixit să o caute la adresa din Strada Luică. Au motivat că nu aveau cum ști că fata locuia temporar cu mama ei și concubinul acesteia în cartierul Berceni.  Păi dacă nu știau, trebuiau să afle, că de-aia se cheamă că sunt anchetatori.. Iar de aflat, era foarte simplu. Să le spunem noi cum. Tatăl biologic al fetei, cel care avea și custodia ei după divorțul de mamă,  reclamă dispariția.

Tot el este și ultima persoană care, până la data identificării mamei  și a concubinului acesteia, o vede pe fetiță în viață.  Investigația era foarte simplă. Pentru ca fostul soț să nu afle exact unde locuiește cu concubinul, mama i-a așteptat și a preluat fata din stația de autobuz. Acolo i-a predate-o tatăl. Stația de autobuz este foarte aproape de blocul unde locuiau cei doi concubini și unde a fost asasinată fata. Cum ar fi putut anchetatorii descoperi apartamentul? Foarte simplu! Cartierul acela din strada Luică este unul vechi, de blocuri muncitorești de patru etaje, înghesuite unul într-altul și unde toată lumea se recunoaște cu toată lumea, pentru că majoritatea locatarilor stau acolo de peste 40 de ani.

Nu sunt decât două sau trei apartamente închiriate. În care locuiesc străini de cartier adică. Un simplu drum până acolo și o simplă discuție cu locatarii din blocurile acelea, i-ar fi dus pe polițiști imediat la identificarea apartamentului. Cu atât mai mult cu cât fetița de 12 ani avusese un câine, iar în acele blocuri sunt foarte multe doamne care ies zilnic cu câinii la plimbare. Acele doamne o știau pe fetiță.  Așadar, lipsa de personal nu poate fi invocată în acest caz. Dar lipsa de pregătire, de profesionalism, de interes față de profesie, da! 

Să trecem acum la ancheta propriu zisă, pentru că, după părerea mea, pe primul loc, desigur, trebuie pus concubinul mamei, Ilie Marcel, ca fiind autorul crimei. Dar la fel de bine, tot pe primul loc, ca autoare principală a crimei, poate fi pusă și mama fetiței. 

Am argumente pentru  ambele variante

Să eliminăm din start posibilitatea ca o a treia persoană să fi fost autoarea crimei. Cu siguranță, și voi argumenta mai târziu, există o a treia persoană care cunoaște despre ceea ce s a întâmplat în acel apartament al groazei, dar care a ținut totul ascuns.  Însă, în ceea ce privește autorii grozăviei, nu există niciun fel de îndoială. Doar cei doi, mama și concubinul, se aflau în apartament când fetița a fost asasinată.

Pentru a putea demonstra convingător care dintre cei doi este criminalul, concubinul sau mama, să facem o scurtă trecere în revistă a filmului evenimentelor. Pe data de 12 aprilie, bunica fetiței discută pe WhatsApp pentru ultima dată cu mama copilei și stabilesc să se întâlnească pe data de 17 aprilie.

Nici după patru zile, pe data de 21 aprilie, nici Ana Maria, victima, nici mama ei, nu ajung la stabilita întâlnire cu bunica. Aceasta încearcă din nou să le contacteze. Fără succes însă. Nu îi răspunde nimeni. Pe data de 5 mai, tatăl biologic al fetiței reclamă dispariția acesteia la secția 24 Poliție, iar de acolo este îndrumat către Poliția Capitalei. Pe data de 3 iunie, alertat de către vecini că din apartament iese un miros înțepător și suspect, proprietarul apartamentului vine din străinătate.  A doua zi, pe 4 iunie, merge la aprtament, descuie și descoperă în lada canapelei un cadavru în putrefacție, împachetat într-un sac din plastic. Sunt alertați și anchetatorii. Se face cercetare la fața locului și se ridică probe AND. Inițial, se spune că este vorba despre cadavrul unei femei în vârstă de 35-40 de ani. După  două zile,  pe 6 iunie, analiza probelor ADN și examenul medico-legal amănunțit stabilesc faptul că este vorba despre cadavrul unei fetițe. Examenul ADN stabilește și identitatea fetiței.

ADN-ul recoltat de la victimă a fost comparat cu cel al tatălui natural.  Și de aici, totul cam rămâne în baltă în ceea ce privește ancheta,  deși victima fusese identificată, iar mama ei și cu concubinul, despre care proprietarul apartamentului spune că locuiau împreună, dispăruseră fără urmă.  Abia o săptămână mai târziu, din Spania, un bărbat sună la un post de televiziune unde se dezbătea cazul și dezvăluie că atât femeia, cât și concubinul ei lucrează la el în fermă, undeva în apropierea localității Leyda. Imediat după ce este dat acest telefon de alertă, concubinul dispare de acolo. Este identificat câteva zile mai târziu în Olanda.  Mama victimei este reținută de către poliția spaniolă și audiată prin video de către autoritățile române, care nu reușesc să le convingă pe cele spaniole să o aresteze. Până la urmă, mama este urcată într un autobuz și vine singură, traversând câteva țări, înapoi în România.

La Vama Nădlac este săltată de către mascați și adusă la audieri la București. Concubinul este în continuare, ”pe goană”. Până la urmă este identificat în Olanda și reținut de autoritățile din Țările de Jos. Urmează să fie extrădat în România.

Să trecem în revistă acum argumente și contraargumente, pentru a vedea cine este autorul principal al acestei crime

 Să începem cu cel care se află pe locul întâi, concubinul mamei victimei: Ilie Marcel  Șerbiuc,  34 de ani,  din localitatea Sfântul Ilie, comuna Șcheia, județul Suceava.  Argumente  că el este criminalul. În primul rând, faptul că, fără dubii, se afla în apartament împreună cu victima, la ora la care legiștii au stabilit că s-a petrecut tragedia. În al doilea rând, trecutul lui Ilie Marcel. Un trecut plin de violență și o aplecare către pedofilie. (să nu uităm că victima nu avea decât 12 ani). Fosta lui concubină, de dinaintea Simonei Iftimovici, mama fetei ucise, a declarat că Marcel era o fire extrem de agresivă și că în mai multe rânduri a bătut-o. Ultima oară, când a aflat că vrea să îl părăsească, a lovit-o atât de rău, încât a avut nevoie de mai multe zeci de zile de spitalizare.

Dacă atunci, dosarul penal care i s-a întocmit lui Șerbiuc ar fi fost dus la bun sfârșit, poate că astăzi Ana Maria, fetița în vârstă de 12 ani, ar mai fi fost în viață.  Șerbiuc nu a fost condamnat la închisoare, așa cum ar fi fost normal. A rămas în continuare liber să facă alte nenorociri.  Al treilea argument este faptul că imediat după producerea asasinatului, Șerbiuc dispare din România și ajunge tocmai în capătul celălalt al Europei, în Spania, într o localitate obscură de lângă Leyda.  Acolo, conform declarațiilor colegilor săi de muncă, are un comportament ciudat. Merge tot timpul împreună cu concubina sa pe câmp unde, izolați, vorbeau ceva secret. De asemenea, Marcel Șerbiuc dispare de mai multe ori de la locul de muncă din Spania, pentru ca până la urmă, atunci când s-a anunțat că a fost identificată fetița, să nu mai apară deloc. Ține însă legătura telefonic cu mama fetei.

Care, până la urmă, presată de șefului ei de echipă, care urmărea știrile din țară, afirmă că Marcel și-a găsit de lucru în Olanda. Și încă un argument. Un vecin de pe scară afirmă că în ziua în care a fost omorâtă fetița a văzut în fața ușii apartamentului pe care îl ocupau cei doi un bărbat (nu cunoștea prea bine cum arată la față Marcel Șerbiuc) care avea în mână un troler uriaș. Să nu uităm faptul că hainele fetiței au fost găsite înghesuite într-un troler.  Și nu în ultimul rând, mama fetiței declară la audieri, după ce a fost adusă de mascați de la Vama Nădlac: ”Ultima oară când am fost cu mama la muncă, el a rămas cu fata singură. Și a zis că o duce acasă. Și bagajele, când am ajuns de la muncă, pe la unu-două, erau acasă”.  Această afirmație însă trebuie cântărită cu mare atenție, pentru că poate fi o minciună spusă în apărarea ei. Folosită drept un argument că nu a fost de față când fetița a fost omorâtă. La prima audiere, cea prin video, atunci când a fost reținută în Spania, inițial Simona a afirmat că Ilie Marcel a asasinat fata. După care s-a sucit și a afirmat că nu știe absolut nimic despre tragicul eveniment.

Să trecem acum la cel de-al doilea suspect principal, repet, suspect, și nu martor, calitate pe care o are acum în anchetă Simona Iftimovici, mama fetiței.  În primul rând, după tragedie, în aceeași zi, pleacă împreună cu Marcel.  Pleacă în liniște și mare grabă, înghițind de la acesta o poveste cusută rău cu ață albă. Anume că Marcel a dus fetița la tatăl ei biologic, neîntrebându-se însă cum este posibil ca Marcel să ducă fetița la tată, atâta vreme cât cei doi nu comunicau și atâta vreme cât tatăl biologic nu știa exact apartamentul de unde să vină să o ia pe fetiță.  Înghite, de asemenea, o altă poveste tot fără noimă.

Hainele fetiței se aflau în casă, deși aceasta, după afirmațiile lui Marcel, plecase împreună cu tatăl ei. Se aflau în casă înghesuite în acel troler. Marcel i-a explicat că fata a decis să își lase acolo hainele, ca să nu le mai care atunci când se va întoarce. Care este situația de fapt? Rămâne de stabilit în anchetă. Marcel i-a spus aceste povești și ea le-a crezut, sau Simona le-a inventat, pentru a se apăra. Eu cred în a doua variantă. Deci, mama nu cere niciun fel de explicație pentru plecarea precipitată în Spania. Nu cere niciun fel de explicație despre cum a fost predată fetița tatălui ei biologic. Nu cere niciun fel de explicație cu ce a plecat fetița îmbrăcată, atâta vreme cât hainele ei se aflau toate înghesuite în acel troler. Pleacă pur și simplu împreună cu Marcel. Deocamdată, până aici, aceste argumente o indică doar ca martor și tăinuitor al faptei.

Există însă și argumente că ea este autoarea. În primul rând, atitudinea complet anormală. Lipsa completă de empatie, lipsa sentimentului de mamă care și-a pierdut un copil în condiții tragice. Simona, atunci când află că fata ei a fost asasinată, este absolut relaxată. Îmbrăcată într-un trening roșu, fumează revoltător de liniștită și nu dă niciun fel de semn, nu de durere, dar măcar de supărare. De asemenea, nu vine în țară ca să participe la înmormântarea fetiței ei. Ajunge cu o zi mai târziu, deși dacă ar fi luat autobuzul imediat ce a fost eliberată de poliția spaniolă, ar fi reușit să ajungă la timp. Sau ar fi cerut, în calitate de mamă a victimei, să fie amânată înmormântarea cu o zi, dacă drumul ar fi fost ceva mai lung și nu-i permitea să ajungă la timp.  

Să ne reîntoarcem acum la afirmația pe care a făcut-o în Spania. Mai întâi a spus că Marcel, concubinul ei, a asasinat-o pe fetiță. Întrebată de ce nu l-a denunțat pe Marcel, a spus că nu a făcut-o pentru că îl iubește foarte mult. Să contopim acum cele două informații: aceea că a fost complet lipsită de empatie, complet lipsită de vreun sentiment aflând că că i-a fost omorâtă fiica și această afirmație, că îl iubește enorm pe Marcel. Se naște o ipoteză. Este posibil ca Simona să fi văzut în fetița ei de 12 ani, având în vedere și apucăturile pedofile ale lui Marcel, nu pe copilul ei, ci o concurentă la inima lui Marcel, care chiar și începuse să-i facă fetei mici cadouri, mama putând fi invidioasă pentru că și ei, Marcel îi cumpărase o geacă în valoare de 100 de dolari. Și nu a vrut să-l împartă pe Ilie Marcel cu o altă fată, fie și dacă aceasta era, întâmplător, fiica ei.

Mai există, așa cum am spus, și o a treia persoană care, după părerea mea, cu siguranță a știut despre tragedie. Este vorba despre bunica fetiței. Aceasta încearcă să-i ofere un alibi Simonei. Declară că venea în fiecare zi să o ajute la spălatul scărilor de bloc. Bunica fetiței era femeie de serviciu. La rândul ei, Simona spune că a aflat despre ”plecarea” fetiței în jurul orelor unu-două, când se întorsese de la spălatul scărilor unde o ajuta pe mama sa. Bunica fetiței afirmă că niciodată nu a călcat pe la acel apartament din Berceni. Că nu știa efectiv unde stă fiica ei împreună cu concubinul. Aceasta îi spusese că locuiesc undeva, prin Militari. Bunica minte, pentru că imediat a doua zi după descoperirea tragediei, dădea interviuri chiar din fața blocului unde locuiseră cei doi. De asemenea, sunt mai mulți vecini care au văzut-o înainte de dispariția fetiței, trebăluind  prin casa celor doi. 

Elementul principal care cred eu că ar duce la stabilirea exactă a celui care a comis efectiv crima, concubinul sau mama fetei, este un șnur. Șnurul  cu care a fost strangulată minora, pentru că nu este adevărată varianta mamei, care spune că Marcel s-a certat cu fata, a împins-o, iar aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de un obiect tare și astfel a murit. Examenul medico-legal este ferm, infirmând această ipoteză: moartea s-a produs din cauza asfixiei mecanice provocată de strangulare. De altfel, fata ar fi fost găsită cu un șnur în jurul gâtului. Dacă se stabilește cui aparține acel șnur și cum de s-a aflat el la-ndemâna criminalului, fie că este Marcel, fie că este mama Simona, asta ar putea lămuri cine este adevăratul asasin. La ora la care s-a petrecut tragedia, niciun vecin nu a auzit vreun zgomot suspect, deși blocurile sunt foarte apropiate și au pereții foarte subțiri. Asta arată faptul că fata a fost atacată prin surprindere, de cineva care se afla în apropierea ei. Iar acel cineva avea la-ndemână și șnurul. Cine a avut acces la el foarte repede, până ce fata să nu apuce să strige după ajutor? Mama, sau concubinul?

Așadar, o anchetă care părea simplă la început, dar care nu ar trebui să se închidă fără a se stabili cu exactitate adevăratul criminal. De ce trebuie neapărat să se stabilească acest lucru?  Pentru că pedepsele pentru cei doi vor fi diferențiate. Cel mai probabil, criminalul va primi pedeapsa pe viață, în timp ce martorul-complice va primi o pedeapsă mai mică și va avea șansa să mai iasă din pușcărie.

Editorialul poate fi văzut AICI