Democrat-liberalii conduși de Vasile Blaga nu mai știu cum să grăbească fuziunea cu PNL. Doar ieri, vicepreşedintele PDL Ioan Bălan a declarat că lucrurile au fost puse de acord în organizaţiile din 30 de judeţe, arătând că sarcina liderilor politici este să încheie până la 1 iulie proiectul de partid.

„Evenimentul zilei” trece în revistă greșelile făcute de Vasile Blaga atunci când grăbește fuziunea PDL cu PNL.

1. Evitarea analizei interne în PDL, ca și în PNL. Promovând subiectul fuziunii dintre cele două partide și formarea unui singur partid de dreapta, Blaga vrea să facă uitat rezultatul slab de la alegerile europarlamentare: PDL a obținut doar 12%, în contextul în care Blaga vorbea în campanie de un obiectiv fixat la 20%.

În PDL nu s-a făcut o analiză la nivelul organizațiilor neperformante. În lipsa unei astfel de analize, aceste organizații pot avea aceleași rezultate slabe și la alegerile prezidențiale.

Altădată supranumit partidul primarilor și având o organizare a partidului care rivaliza cu cea a PSD, PDL a găsit, prin fuziune, o cale de a-i motiva pe baronii locali și primari ai partidului, demobilizați de rezultatele slabe la ultimele alegeri fără să mai caute soluții de relansare a partidului.

Merită precizat faptul că și în PNL lipsește o astfel de analiză, pe care Iohannis spune însă că o va face însă după Congresul de la sfârșitul lunii iunie, pentru a nu-și ostiliza acum filialele.

2. Neclarificarea problemelor interne ale liberalilor. Democrat-liberalii s-au grăbit să fuzioneze cu PNL înainte ca liberalii să își clarifice o serie de probleme.

În primul rând, este vorba despre succesorul lui Crin Antonescu la șefia partidului. Chiar dacă se prefigurează că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, va deveni fără probleme viitorul șef al PNL, lupta pentru celelalte funcții din partid, la fel de importantă, se află în toi. Se mai pune întrebarea dacă liberalii, după ce s-au bătut să fie aleși în noua conducere a partidului, vor fi dispuși ca numai în câteva luni să se dea la o parte din funcții pentru a face loc PDL.

În plus, rămâne de clarificat impactul pe care ONG-ul lui Călin Popescu Tăriceanu, care își propune să rupă PNL, îl va avea asupra partidului lui Iohannis.

3. Fuziunea însăși nu e acceptată de toți liberalii, inclusiv din cauza grabei cu care a fost impusă. Până acum s-au exprimat în acest sens o serie de parlamentari din organizația PDL Prahova și europarlamentarul Norica Nicolai.

4. Prea multe cedări. Ca să vadă fuziunea încheiată cât mai iute, democrat-liberalii sunt dispuși la aproape orice compromis. Aceștia au renunțat instantaneu, în favoarea lui Klaus Iohannis, la prezidențiabilul PDL, Cătălin Predoiu, pentru desemnarea căruia anul trecut PDL a organizat alegeri interne. Nu este cert nici faptul că acesta va obține funcția de premier, în tandem cu Iohannis. PDL este dispus la prea multe cedări, dacă ținem cont că partidele au înregistrat scoruri apropiate la alegeri: PNL – 15%, PDL – 12%.

5. Renunțarea la istoria PDL. Sub semnul întrebării merită trecută și disponibilitatea PDL de a renunța la identitatea sa și de a se topi în PNL. Și în 2006 s-a pus problema fuziunii între cele două partide, dar atunci democratliberalii încercau să-i absoarbă pe liberali. PNL a refuzat însă să renunțe la numele și tradiția sa istorică. PDL, fost partid de guvernământ, care a contribuit prin Traian Băsescu la înfrângerea PSD în alegerile din 2004 și care a trecut România cu bine printr-o criză economică dură nu pare, în acest moment, mândru de trecutul său.

Miză personală

Potrivit surselor EVZ, Vasile Blaga mizează pe faptul că marele partid format în urma fuziunii dintre cele două partide se va face pe structura PDL, liderul democrat-liberalilor urmând să primească funcția de prim-vicepreședinte. Ulterior, indiferent dacă Iohannis va pleca la Cotroceni sau va pierde alegerile, Blaga ar urma să candideze la Congres în speranța că va obține șefia noului partid.