Microorganisme terestre ar fi putut să părăsească Sistemul Solar după ce au contaminat comete care au trecut la limita atmosferei terestre şi ar fi putut să pună bazele unor noi ecosisteme pe planetele unor alte stele, după călătorii interstelare care ar fi putut să dureze milioane de ani, conform teoriei formulate de doi astrofizicieni de la Universitatea Harvard, transmite marţi Live Science.

Această nouă teorie a panspermiei interstelare ne invită să ne imaginăm că, în urmă cu milioane sau chiar miliarde de ani, pe când Sistemul Solar era un loc mult mai aglomerat, o cometă gigantică a survolat Pământul atingând limitele exterioare ale atmosferei.

Cometa a trecut prea sus pentru a fi incinerată de frecarea cu straturile atmosferice, însă suficient de jos pentru ca să fie puţin încetinită de atmosferă. În calea ei a întâlnit organisme extremofile, microbi care trăiau la limita superioară a atmosferei terestre.

Unii dintre aceşti microbi au pătruns prin suprafaţa poroasă a cometei şi au rămas acolo în stare latentă, protejaţi de radiaţiile cosmice, în timp ce cometa se îndepărta de Pământ în drumul său spre Soare. Trecerea pe la periheliu i-a imprimat cometei viteza şi direcţia necesară evadării din Sistemul Solar.

Au trecut apoi zeci de mii sau poate chiar milioane de ani până când cometa a ajuns într-un alt sistem solar şi s-a prăbuşit pe o planetă unde existau condiţii pentru viaţă. O parte dintre microbii preluaţi de pe Pământ au supravieţuit impactului şi s-au trezit din starea latentă, colonizând noua planetă şi punând bazele unui nou ecosistem similar celui terestru.

Nu ştim dacă un astfel de eveniment chiar s-a întâmplat şi desigur că există numeroase motive să fim sceptici. Însă într-o nouă lucrare ştiinţifică, astrofizicienii Amir Siraj şi Avi Loeb, de la Universitatea Harvard, susţin că cel puţin prima parte a acestui scenariu - pătrunderea unor microbi într-o cometă care apoi a părăsit Sistemul Solar, s-a întâmplat cel puţin o dată şi cel mult de câteva zeci de ori în istoria planetei noastre.

Conform lui Amir Siraj, această ipoteză necesită încă multă muncă pentru a putea fi confirmată,

însă ea trebuie luată în serios, iar lucrarea pe care a publicat-o alături de Avi Loeb păcătuieşte tocmai prin faptul că este poate prea conservatoare în estimarea numărului de astfel de evenimente care probabil că s-au produs în istoria de peste 4 miliarde de ani a Pământului.

Deşi conceptul propus de această lucrare ştiinţifică pare o fantezie, important este să înţelegem că omenirea este rezultatul unei serii incredibile de coincidenţe şi evenimente improbabile sau chiar aparent imposibile care ne-au adus în postura de fiinţe capabile să contemple Universul.

De asemenea, la o examinare mai atentă, există premisele ca această ipoteză să fie adevărată. O serie de experimente derulate în anii '70, în care s-au folosit rachete de mici dimensiuni, au descoperit colonii de bacterii în straturile superioare ale atmosferei.

Cometele sunt nişte corpuri care pot pătrunde în Sistemul Solar şi-l pot părăsi dacă anumite condiţii sunt îndeplinite, iar calculele făcute de Siraj şi Loeb arată că este posibil, dacă nu chiar probabil, ca unele comete mari care au trecut prin apropierea Pământului să fi fost contaminate de astfel de bacterii. Cometele sunt corpuri poroase, cu densitate mică şi pot adăpost colonii de bacterii pentru lungi călătorii prin spaţiul cosmic, iar unele microorganisme pot supravieţuit perioade remarcabil de lungi în spaţiu.

Comunitatea ştiinţifică este însă mai degrabă sceptică cu privire la astfel de noi ipoteze. Stephen Kane, astrofizician la University of California, Riverside, şi-a explicat scepticismul pentru Live Science.

Conform lui, prima problemă ar fi putut să apară atunci când cometa a intrat în contact cu atmosfera. Siraj şi Loeb argumentează că unele bacterii pot supravieţui unor acceleraţii extraordinare, însă mecanismul exact prin care astfel de microbi ar putea penetra suprafaţa cometei rămâne neclar pentru că forţele aerodinamice dezvoltate în jurul cometei ar putea face imposibil contactul dintre microbi şi suprafaţa sa.

De asemenea, nu este clar dacă în straturile superioare ale atmosferei terestre se aflau microbi. Experimentele cu rachete derulate în anii '70 sunt vechi şi chestionabile, iar în prezent încă nu avem o imagine clară despre cum arată biologia atmosferei superioare a Pământului - şi cu atât mai puţin cum arăta în urmă cu sute de milioane de ani, pe când întâlnirile cu comete erau mult mai frecvente.

O altă întrebare importantă, conform lui Kane, este ce s-ar fi întâmplat cu microbii care ar fi reuşit totuşi să ajungă pe cometă. Este plauzibil ca unele bacterii să reziste zeci de ani în spaţiu - suficient de mult pentru a ajunge pe Marte, spre exemplu. Există însă foarte puţine dovezi care să susţină că bacteriile ar putea să supravieţuiească mii sau chiar milioane de ani - timpul necesar pentru ca o cometă să ajungă într-un alt sistem stelar.

Amir Siraj nu a răspuns criticilor formulate de Stephen Kane, precizând că fiecare dintre aceste obiecţii reprezintă de fapt oportunităţi pentru noi studii. Cum arată în prezent biologia straturilor superioare ale atmosferei poate fi un subiect de studiu.

De asemenea, cum s-ar comporta o cometă care ar atinge aceste straturi. Există motive să credem că unele tipuri de bacterii pot rezista unor călătorii extrem de lungi prin spaţiul cosmic, pornind de la robusteţea lor în condiţii extreme atât pe Pământ cât şi pe orbită.

De aceea, susţinem că este timpul ca oamenii de ştiinţă din diferite alte domenii, în special cei care se ocupă cu studiul microorganismelor extremofile, să intervină aici şi să înceapă să umple golurile teoretice rămase, a mai susţinut Siraj.