UE lansează un proiect special destinat pentru întoarcerea acasă a oamenilor de știință; condiții mai bune pentru concediul de maternitate și oportunități mai mari pentru îngrijirea copiilor sunt printre cele mai frecvente măsuri.

NOVAC: Îmbătrânirea populației, scăderea constantă a natalității, migrarea populației cu forță de muncă în alte țări - sau în alte regiuni din propria țară - sunt principalele cauze ale problemelor demografice cu care se confruntă aproape toate statele membre ale UE.

Există o abordare comună la nivelul UE pentru aceste provocări, care reprezintă un element cheie la o viitoare  conferință despre viitorul Europei, iar statele membre și anumite regiuni au unele dintre ele propriile lor proiecte.

Provocările aduse de schimbările demografice au fost întotdeauna o prioritate și pentru Parlamentul European. Din 2005, PE cere membrilor să accelereze schimbul de bune practici, în special cu țările nordice. Potrivit Parlamentului European, astfel de experiențe demonstrează că ratele ridicate ale ocupării forței de muncă, disponibilitatea grădinițelor și școlilor și condițiile favorabile de concediu de maternitate au un impact semnificativ asupra ratei mai mari a natalității în Europa.

„Cum poate face față politica de coeziune provocărilor demografice”

Potrivit unui studiu al PE intitulat „Cum poate face față politica de coeziune provocărilor demografice”, declinul populației va continua probabil în unele regiuni ale UE. Se estimează că o treime din regiuni vor avea un declin al populației până în 2030.

Deși populația UE ar trebui să crească în general, ponderea UE în populația lumii va continua să scadă. Procentul s-a înjumătățit față de 1960. Potrivit proiecțiilor publicate de PE, mișcările de populație din UE vor varia semnificativ.

Populația unor țări mici precum Cipru, Luxemburg și Malta, precum și din cele trei regiuni belgiene, din Danemarca și Irlanda va crește până în 2030, în schimb va scădea în Estonia, Letonia, Lituania, în cea mai mare parte din Bulgaria, România, Polonia, dar și în Germania.

Populație îmbătrânită

Toată lumea este de acord că o astfel de situație va fi dificil de gestionat, deoarece ponderea populației vârstnice va crește, ceea ce va pune presiune asupra sistemului de pensii, iar rata natalității este cu mult sub 2,1 pe femeie - atât cât se consideră necesar pentru schimbarea unei generații.

Franța are cea mai mare rată a natalității în prezent, care este de 1,9 copii pe femeie, urmată de Suedia 1,85 și Irlanda 1,81, urmată de Spania cu 1,34, Malta și Cipru cu 1,37 și Grecia și Polonia cu 1,39. Astfel, se caută o soluție pentru o natalitate mai ridicată, dar și o promovare a revenirii emigranților.

Potrivit unui studiu al Serviciului de cercetare al Parlamentului European (EPRS), există o diferență de abordare între statele membre. În timp ce unii acordă prioritate stimulentelor pentru creșterea natalității, alții investesc în creșterea atractivității orașelor sau a regiunilor pentru imigranți, pentru a atenua efectele declinului populației.

Condiții mai bune pentru concediul de maternitate și o posibilitate mai mare de îngrijire a copiilor sunt printre cele mai comune măsuri luate de statele membre ale UE, precum și de autoritățile locale, pentru a contribui la creșterea natalității.

„Promovarea natalității în UE”

Un document al Parlamentului European intitulat „Promovarea natalității în UE” citează un studiu german care arată că o creștere de 10% a investițiilor în grădinițe, săli de joacă și alte locuri pentru îngrijirea copiilor cu normă întreagă crește rata natalității cu până la 3,2%.

Finlanda este un bun exemplu, oferind sprijin financiar direct părinților care au decis să aibă grijă de copiii lor până la vârsta de trei ani.

Există diferențe mari între statele membre în ceea ce privește durata concediului de maternitate plătit și valoarea indemnizației. În Republica Cehă, salariul de maternitate este de 70 % din salariul total, cu o limită de maximum 1.300 de euro pe lună. În Italia, concediul de maternitate este de până la zece luni, dar valoarea indemnizației în numerar este de 30 la sută din salariu.

În timp ce ratele scăzute ale natalității sunt o problemă peste tot, fenomenul exodului creierelor a lovit în plin noile state membre. România și Croația au unul dintre cele mai mari procente de „lucrători mobili”, denumirea dată de UE celor care merg la muncă în alte stat membru. Acest exod are ca efect reducerea șomajului, dar după câțiva ani creează un deficit de forță de muncă în țara din care se pleacă.

Impactul pandemiei

Ramona-Victoria Strugariu, membră a Parlamentului European din partea României, citează datele Eurostat conform cărora până la 19,4% din populația activă a României (cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani) ar locui în alte țări ale UE. Procentul respectiv în Croația este de 16,1%.

Polonia este o țară din care au plecat, de la aderarea la UE, peste 1,5 milioane de persoane. Cu toate acestea, începând cu 2018, numărul polonezilor care merg în alte țări ale UE scade și mulți încep să se întoarcă. Este posibil ca atât Brexit, cât și pandemia să fi avut o influență asupra acestui lucru, dar oricum statul investește în întoarcerea polonezilor.

De exemplu, Agenția Națională de Schimburi Academice are un proiect special care încurajează întoarcerea oamenilor de știință polonezi din străinătate. Guvernul are un portal special care ajută la revenirea în țară cu toate informațiile posibile.

Exemplul polonez

Exemplul polonez arată că nici întoarcerea nu este ușoară, deoarece pentru unii aceasta este o nouă migrație, mai ales pentru cei care au plecat de mult timp și ai căror copiii au frecventat școala în noua țară.

Regiunea Gdańsk are programe individuale pentru reintegrarea persoanelor întoarse acasă. Polonia este, de asemenea, una dintre țările UE care acordă cel mai mare număr de permise de ședere străinilor, cel mai adesea celor din Ucraina.

Alte state vor să mențină populația la marginea orașelor mai mari și în zonele rurale, de aceea este necesar să se investească în infrastructură. Riga, capitala Letoniei, modernizează calea ferată pentru a facilita accesul dintre suburbii spre oraș.

Uniunea Europeană nu consideră trecerea dintr-o țară în alta o „migrație”, ci o mobilitate a lucrătorilor. De aceea, portalul UE pentru mobilitatea lucrătorilor, EURES, ajută și la coordonarea întoarcerilor în țara-mamă.

„Plecările au redus șomajul, dar acum există o penurie de forță de muncă”

Europarlamentarul român Ramona-Victoria Strugariu avertizează că ceea ce a fost inițial un avantaj pentru România se transformă acum într-o problemă.

”Migrația către alte țări ale UE a fost inițial o soluție pentru români pentru a atenua întârzierea economică și șomajul, ceea ce a contribuit și la reducerea sărăciei în zonele rurale. A fost o oportunitate pentru mulți români care au luat decizia dificilă de a părăsi țara în căutarea unui viitor mai bun.

Dar acum, lipsa forței de muncă de calitate apare ca una dintre cele mai grave probleme pentru România”, spune ea. Strugariu afirmă că situația economică s-a îmbunătățit semnificativ, dar tinerii continuă să plece pentru că nu văd un viitor din cauza instabilității politice, a corupției pe scară largă și a atacurilor împotriva statului de drept.

Prin urmare, potrivit cercetărilor publice, 47-48% dintre tineri au planuri concrete de a părăsi țara.

Schimbări structurale

”Pentru a opri exodul tinerilor, cel mai important lucru este să faci schimbări structurale pentru a construi un stat european, funcțional și democratic. Trebuie să ne uităm la alte exemple de țări care s-au confruntat cu succes cu această problemă și să investească în tineri” - a spus ea.

Guvernul român a lansat un program „Înapoi acasă”, care vizează încurajarea revenirii în țară, cu măsuri care variază de la stimulente pentru a demara întreprinderi mici și mijlocii, consiliere financiară și sprijin până la integrarea copiilor.

Sursa

Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR