În urmă cu aproape cinci decenii, pe 27 martie 1968, înceta din viaţă în circumstanţe cel puţin suspecte pilotul sovietic Iuri Gagarin, primul om în spaţiu, în 1961.

Iuri Gagarin a fost ales în anii '60 de către puterea de la Moscova pentru a întruchipa "noul om sovietic", în principal datorită provenienţei sale modeste. Originea lui ţărănească - tatăl era tâmplar, iar mama era casnică - a fost un atu în candidatura sa pentru a deveni primul om ajuns în spaţiu, în faţa celei a principalului său rival, Gherman Titov, provenind dintr-o familie de învăţători, dar care a fost "prejudiciat" de prenumele său, ce avea o consonanţă germanică, potrivit biografilor ruşi.

Născut în martie 1934, într-un sat din apropiere de Smolensk, după o copilărie dificilă, marcată de război şi de ocupaţia nazistă, Gagarin s-a pregătit iniţial pentru a deveni muncitor metalurgist.

"Parcursul lui semăna cu cel al câtorva milioane dintre concetăţenii săi", a declarat Lev Danilkin, autorul unei biografii a celebrului cosmonaut sovietic, lansată recent.

Într-o zi de toamnă, în 1959, când o comisie specială a selecţionat câţiva voluntari pentru a pilota "un nou tip de avion", statura lui modestă - Gagarin avea o înălţime de circa 160 de centimetri - i-a fost favorabilă. Douăzeci de candidaţi au început un program special de antrenament timp de un an, într-un centru secret din Moscova. Pe parcurs, dintre ei au rămas doar 12, iar apoi doar şase - printre care se afla şi Gagarin.

El întruchipa arhetipul noului cetăţean rus, atât de promovat de propaganda sovietică.

Iuri Gagarin şi-a atras simpatia colegilor şi mai ales pe cea a constructorului Serghei Korolev, considerat părintele astronauticii sovietice.

În 1961, Gagarin a fost desemnat pentru a efectua primul zbor al unui om în spaţiu, programat a avea loc pe 12 aprilie. Pe atunci, Gagarin avea 27 de ani şi era căsătorit cu Valentina, o infirmieră care tocmai o născuse pe a doua fiică a cuplului. Misiunea lui era periculoasă: dintre cei 48 de câini trimişi de URSS în spaţiu, 20 pieriseră.

Primit cu triumf în lumea întreagă, Gagarin a îndeplinit la perfecţie şi cea de-a doua lui misiune, afişând, potrivit mărturiilor vremii, o simplitate dezarmantă. Astfel, cu ocazia unui dineu oficial, cosmonautul rus a cucerit-o pe regina Marii Britanii, mărturisindu-i, zâmbind, că nu ştia ce furculiţă trebuia să aleagă.

Gagarin a fost însă mai mult decât atât: eroul naţional, căruia i-au fost promise toate privilegiile, petrecea ore întregi la telefon pentru a obţine anumite medicamente, un loc într-un spital sau bilete la celebrul teatru Balşoi din Moscova, pentru numeroşii lui prieteni.

Pe 27 martie 1968, la comanda unui mic avion de antrenament, Gagarin s-a prăbuşit la nord-est de Moscova, în circumstanţe rămase neelucidate pentru o lungă perioadă de timp, dosarul accidentului său fiind clasat cu eticheta "secret de stat".

Un alt cosmonaut sovietic celebru - Alexei Leonov - s-a luptat în ultimii 20 de ani pentru a obţine permisiunea de a dezvălui ce s-a întâmplat cu adevărat cu Iuri Gagarin în martie 1968. Atunci, Comisia de Stat ce a investigat accidentul (din care a făcut parte şi Leonov) a concluzionat că echipajul aeronavei MiG-15UTI, Iuri Gagarin şi copilotul Vladimir Sereghin, a încercat să evite un obiect străin (o gâscă sau un balon meteorologic) prin efectuarea unei manevre ce a făcut ca avionul să intre în vrie şi să se ciocnească cu solul. Ambii piloţi au murit în urma accidentului.

„Această concluzie este credibilă pentru un civil, însă nu şi pentru un profesionist”, a comentat Leonov. Cosmonautul afirmă că a pledat întotdeauna împotriva ascunderii cauzei reale a decesului lui Gagarin, dorind ca măcar familia acestuia să cunoască adevărul. „De fapt, adevărul este altul”, spune Leonov.

Conform unui raport declasificat în 2013,  în tragicul accident a mai fost implicată o aeronavă – un avion de vânătoare SU-15 neutorizat - ce a zburat extrem de aproape de aeronava lui Gagarin.

În acea zi tragică, Leonov avea ca sarcină efectuarea unor antrenamente cu paraşuta. Vremea era extrem de proastă, ploaia, vântul şi zăpada făcând imposibil de realizat antrenamentele. Leonov aştepta să primească de la superiorii săi confirmarea că antrenamentele vor fi anulate, când a auzit un zgomot supersonic, urmat la o secundă distanţă de o explozie. În acel moment, cosmonautul şi-a dat seama că ceva grav s-a întâmplat.

„Ştiam că un Su-15 era programat pentru teste în cursul acelei zile, dar acesta trebuia să zboare la o altitudine de 10.000 de metri sau mai mult, nu 450-500 de metri. Era o încălcare a procedurii de zbor”, a comentat Leonov.

Leonov a vorbit în acea zi cu mai mulţi martori care au arătat o machetă a avionului Su-15, spunând că o astfel de aeronavă a apărut din nori cu partea din spate fumegândă şi aprinsă.

„În timp ce ardea, avionul a trecut foarte aproape de Gagarin, învârtindu-i avionul şi trimiţându-l în vrie, mai exact într-o spirală, la o viteză de 750 de kilometri pe oră”, explică Leonov.

Conform raportului scris de Sereghin înainte de accidentul tragic, în cursul zborului de test nu urmau să fie efectuate manevre acrobatice, ci doar manevre simple. După ce acestea au fost efectuate, Iuri Gagarin a transmis către bază mesajul „Nume de cod 645, sarcinile au fost îndeplinite, coborâm”.

„Acela a fost ultimul mesaj pe care l-am auzit de la el. Punctul de control a notat că în acel moment se găsea la o altitudine de 4.200 de metri. 55 de secunde mai târziu, aeronava sa s-a prăbuşit”, a relatat Leonov.

Atunci, Leonov a primit ordinul să se întoarcă la aerodromul Chkalovsky, unde a primit vestea că aeronava lui Gagarin ar fi trebuit să rămână fără combustibil cu 45 de minute în urmă. Cele mai groaznice suspiciuni ale lui Leonov au fost confirmate atunci când au primit vestea că în apropierea satului Novoselovo a fost identificat o aeronavă prăbuşită.

„Am trimis o echipă acolo, ce a identificat rămăşiţele aeronavei şi ale lui Sereghin. Nu au găsit rămăşiţele lui Gagarin, cu excepţia unei genţi şi a cutiei cu hărţi. Aşadar, iniţial ne-am gândit că a reuşit să se catapulteze. Am trimis un batalion de soldaţi care a inspectat pădurea de-a lungul întregii nopţi. Au ţipat după el, dar nu au găsit decât rămăşiţele unui balon. Abia ziua următoare am găsit rămăşiţele lui Iuri Gagarin. L-am identificat după o aluniţă neagră de pe gât pe care o văzusem cu trei zile înainte. Autorităţile au format o comisie pentru a investiga cauza accidentului, iar printre cei invitaţi să ia parte m-am numărat şi eu, alături de Gherman Titov”, a povestit Leonov.

Când Leonov a primit în cele din urmă persimisiunea să vadă raportul oficial, cosmonautul a identificat mai multe inconsecvenţe. O mare problemă o reprezenta chiar raportul întocmit de Leonov: acesta purta numele său, dar scrisul nu-i aparţinea, iar faptele descrise nu erau adevărate.

„Am văzut că era scris că distanţa dintre cele două sunete era de 15-20 de secunde, nu de 1-2 secunde, aşa cum relatasem eu”, spune Leonov.

Cu ajutorul computerelor, o nouă investigaţie a putut să înţeleagă cauza exactă ce a făcut ca aeronava lui Gagarin să se prăbuşească cu o viteză foarte mare. Pentru a vedea ce a cauzat decesul lui Gagarin, anchetatorii au introdus în computer durata căderii, 55 de secunde, şi viteza de 750 km/h cu care se deplasa aeronava.

„Am folosit un computer pentru a identifica traiectoria care să explice acest interval de 55 de secunde. Rezultatul a fost o spirală adâncă. Un MiG-15UTI poate intra într-o astfel de spirală dacă o aeronavă mai mare şi mai grea trece prea aproape de el şi-l întoarce. Exact aceasta este cauza morţii lui Gagarin. Traiectoria identificată este singura ce se potriveşte cu ceilalţi parametri cunoscuţi. (…) Cred că unul din motivele pentru care autorităţile au decis să ascundă adevărul este pentru că nu au vrut să recunoască că o asemenea eroare a putut avea loc atât de aproape de Moscova”, a spus Leonov.

Raportul oficial arată că „generalul Zapolskiy” a vorbit cu pilotul aeronavei Su-15, în urma discuţiei reieşind clar că acesta era vinovat de circumstanţele care au dus la producerea accidentului.

Cu toate acestea, numele pilotului responsabil de moartea lui Gagarin rămâne neştiut. Păstrarea anonimatului a fost una din condiţiile pe care Leonov a trebuit să le respecte pentru a i se acorda permisiunea de a dezvălui adevărata cauză a decesului.

Tot ce se ştia acum 2-3 ani era că pilotul avea 80 de ani şi se găsea  într-o stare de sănătate precară.

„Am fost rugat să nu-i dezvălui numele. A fost un pilot de vânătoare foarte bun şi nu va rezolva nimic dacă îi spun numele”, a comentat Leonov.

Nikolay Stroev, Director Adjunct al Comisiei Militare-Industriale a URSS, a spus că accidentul nu a fost provocat cu intenţie de pilot, care nu a văzut cealaltă aeronavă în nori în timp ce se deplasa la o viteză supersonică.

Misterul decesului lui Iuri Gagarin a dus, de-a lungul timpului, la elaborarea mai multor teorii ale conspiraţiei, printre ipotezele postulate de public numărându-se cea a sinuciderii şi chiar a unei coliziuni cu un OZN.

„Singurul regret este că a durat atât de mult ca adevărul să iasă la iveală. Dar acum putem fi împăcaţi”, a comentat Valentina Tereşcova, prima femeie în spaţiu. Pentru Tereşcova, moartea lui Gagarin nu a fost doar o tragedie, ci şi un eveniment care i-a încheiat cariera. Autorităţile sovietice nu i-au mai permis acesteia să zboare, pentru că riscul de a pierde un al doilea cosmonaut ar fi dus la consecinţe devastatoare pentru imaginea publică.

„Mi-au interzis să mai zbor vreodată, nu am avut voie nici să pilotez avioane. Repercusiunile decesului unui cosmonaut au fost atât de mari, încât voiau să fie siguri că nu o să păţesc ceva”, a explicat Tereşcova.

„Încă mi-e dor de el. A fost o pierdere nu doar pentru cosmonauţi, ci şi pentru întreaga comunitate”, a spus, plângând, Tereşcova. (sursa: descopera.ro)