Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Ceaușescu a fost după 1968, un promotor al destinderii spre Occident. A făcut numeroase vizite în state occidentale timp de un deceniu până la defectarea lui Pacepa. Deși în 1971, a decis să se orienteze spre modelul nord-coreean, destinderea a mai ținut o vreme. Ceaușescu se mișca între limite ideologice de la care nu abdica. Asta s-a văzut în cazul relației cu Vaticanul. La 21 iunie 1963, fusese ales Papă, Papa Paul al VI-lea.
Ceaușescu și Vaticanul
Ceaușescu era adeptul păstrării fostei Biserici Greco-Catolice desființate în 1948, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Vaticanul se trezise cu relațiile rupte cu Romînia din 1948. România denunțase concordatul, adică tratatul care consfințea relațiile diplomatice. Comuniștii, indiferent că vorbim de sovietici sau de români nu erau de acord cu faptul că tot clerul catolic și romano-catolic se subordona Papei. Concepția comunistă era că Biserica făcea parte din stat.
Vaticanul începuse cu predecesorul lui Paul VI să se uite spre blocul comnist. Giovanni XXIII o primise pe fiica lui Hrușciov, lider al URSS. Paul VI îl primise pe Andrei Gromîko, ministrul de externe sovietic. Papa Paul VI a decis după 1965, să tatoneze terenul la București. Cornel Burtică fusese ambasador român la Roma. Vaticanul, stat independent care nu avea relații cu România apelase, evident, la Italia.
Așa s-a ajuns la vizita lui Ceaușescu la Vatican pe 26 mai 1973. Întâlnirea celor 2 șefi de stat, Papa și Ceaușescu a durat 55 minnute și s-a desfășurat într-una din camerele speciale de primire a înalților oaspeți din cadrul „apartamentelor pontificale”.
Ceaușescu, în fața Papei Paul VI
Ceaușescu a discutat protocolar cu Papa. A fost însoțit doar de Ministrul lui de Externe, George Macovescu. Papa Paul VI a venit alături de șeful protocolului pontifical. După schimburile de amabilități, Papa a trecut la acțiune. A înmânat un memoriu lui Ceaușescu despre chestiunea Bisericii Greco-Catolice. Apoi i-a spus direct, fără diplomație, liderului român „unde-l strângea pantoful”.
Ceaușescu a fost intransigent. România avea 14 culte recunoscute. Doctrina românească era unitatea întregului popor. A spus că nimeni în România nu aducea în discuție chestiunea greco-catolicilor, incluși cu forța de fostul Patriarh Justinian în BOR. El a spus că România considera greco-catolicii drept parte a BOR.
Soția dictatoruui, Elena a avut un program de vizite alături de restul delegației. Așadar, vizita lui Ceaușescu la Vatican a avut loc în condițiile de îngheț al relațiilor bilaterale.
Greco-catolicii și politica oficială românească
Ceaușescu știa că greco-catolicii susținuseră unirea Transilvaniei. Și mai știa că această confesiune apăruse pentru ca românii ardeleni care nu aveau recunoașterea naționalității, ortodocși fiind, se uniseră de nevoie cu Roma. Doctrinarii din jurul Patriarhului Justinian vedeau în forțarea includerii greco-catolicilor în BOR un act de reparație istorică.
Evident, pentru dictatorul român, linia era corectă și nu ar fi făcut nicio concesie Vaticanului. A fost practic singura vizită a lui Ceaușescu la Vatican. Ioan Paul I a fost papă doar 33 de zile, iar Papa Ioan Paul al II-lea a fost un anticomunist notoriu și ca atare, încercări de ase discuta nu au mai existat.
Recomandările noastre
