Pe 26 mai 1973, Nicolae Ceaușescu face o vizită la Vatican. Papa Paul al VI-lea ridică problema spinoasă a Bisericii Greco-Catolice, desființate de comuniști.

România nu mai avea relații cu Vaticanul din 1948, când, după instaurarea comunismului, denunțase Concordatul (tratatul dintre cele două țări). În virtutea Concordatului, Papa avea dreptul să numească în România ierarhii catolici, care i se supuneau numai lui. Tot în 1948, Biserica Greco-Catolică a fost comasată cu Biserica Ortodoxă (practic a fost desființată), iar bunurile sale au fost atribuite BOR. Acesta reprezenta un puternic diferend între părți, iar Nicolae Ceaușescu se aștepta ca Papa să deschidă subiectul fierbinte și a venit pregătit. Într-adevăr, Suveranul Pontif, nu doar că o face, dar îi înmânează lui Ceaușescu un memoriu amănunțit despre situația Bisericii Greco-Catolice. Discuția dintre cei doi este o luptă între un spadasin fin și abil (Papa Paul al VI-lea)(foto), care nu ezită să se folosească de toate subterfugiile (inclusiv lingușirea vicleană a oaspetelui), și un mânuitor de ghioagă. Ceaușescu, pe care l-am văzut în numărul trecut dând dovadă de o diplomație iscusită în fața secretarului de stat american Henry Kissinger, adoptă acum, cu bună știință, tactica brutalității intransigente, pentru a tăia pretențiile Papei. Reproducem mai jos cele mai spectaculoase fragmente din stenograma întâlnirii dintre Papă și Ceaușescu, o ciocnire fulminantă între Floretă și Ciomag.

Papa încearcă să-și înmoaie adversarul cu lingușirea deșănțată

Papa Paul: Excelență, rugăm cerul să binecuvânteze activitatea dvs. pe care și noi o urmărim cu mult interes și am dori să ne considerați niște umili sprijinitori ai politicii dvs. de independență și suveranitate pe care o duceți cu atâta consecvență. (...) Noi dăm o mare prețuire contribuției dvs. personale, dvs. distingându-vă în mod deosebit ca un apărător de frunte al egalității popoarelor.

Nicolae Ceaușescu: Vă mulțumesc. Aș dori să transmit un salut din partea poporului meu. Sunt deosebit de bucuros că am posibilitatea să vă văd.

PP: Este prima dată când Excelența Voastră se află la Vatican, și trebuie să vă spun că dăm o mare importanță acestui lucru, întrucât nu dorim decât să avem relații bune, în deplină devoțiune și respect.

NC: Sunt bucuros să pot spune că împărtășesc pe deplin spiritul acesta de contacte și noi ne pronunțăm pentru contacte largi (...).

PP: Noi vedem în aceasta o dovadă a consecvenței liniei politice pe care dvs. o aveți, Excelență, și vă admirăm și din acest punct de vedere. Noi nu avem nici o altă pretenție, numai aceea de a trăi în raporturi sincere și prietenești. Permiteți-mi să profit de această ocazie pentru a vă exprima stima noastră. Am urmărit cu mult interes această ultimă perioadă a vieții interne și internaționale a României, personificată de dumneavoastră.

NC:: Aș dori să mulțumesc pentru aceste cuvinte. Poporul român este un popor care a suferit mult. Este atașat principiilor de pace și de colaborare. (...).

PP: Noi vedem în această declarație a Excelenței Voastre o expresie a ideologiei politice a dvs., adică faptul că fiecare stat își are personalitatea sa, independența sa, libertatea sa (...) Excelența Voastră știe că noi suntem străini de viața politică, că suntem deasupra și în afara ei, dar suntem foarte, foarte sensibili, în primul rând, față de respectarea drepturilor popoarelor și suntem interesați să cunoaștem de unde vin, de unde pornesc formele de viață internațională. Ni se pare că descoperim binele mai ales în cele afirmate de dumneavoastră. (...).

NC: Mi-a produs o deosebită plăcere să aud această declarație. Trăim în împrejurări când lumea este în continuă schimbare. (...)

PP: Noi am ales ca deviză binomul „Justiție și pace”. Credem că încă se poate include sinteza acestei afirmații acestei lumi. Cred și eu că există un progres. Cred, de asemenea, că mai sunt multe dificultăți și sunt necesare persoane ca Excelența Voastră pentru obținerea acestor lucruri și popoarele au văzut această necesitate de a urma personalități care să ducă la construirea unei umanități în pace și în justiție.

NC: Deviza aceasta de „justiție și pace” este o deviză care poate fi acceptată de oricine.

PP: Desigur.

NC: Și noi ne străduim, și în țară și în relațiile internaționale, să facem să triumfe principiile de dreptate, de egalitate și de pace între oameni.

PP: (...) Noi suntem moștenitorii unei istorii care nu este prin sine însăși perfectă, dar trebuie să o perfecționăm spre binele popoarelor. Statul, deci și biserica catolică, mai mult decât oricând, trebuie să acționeze pentru o nouă viziune socială în lume și credem că justiția trebuie să demonstreze acest lucru între clasele care compun o societate. În acest sens, noi dăm o mare atenție și avem o mare încredere în viziunea politică și în talentul dvs. pe care îl dovediți. Să știți că acest lucru îl afirmă nu numai cei care vă admiră, dar și simplii observatori. Trebuie să știți acest lucru.

După hipnotizarea adversarului, Papa atacă

PP: (...) Noi am avea să vă facem o rugăminte asupra unei probleme care privește temporar țara dvs. Trebuie să vă prezentăm această problemă cu discreție și cu respect. Dacă ne veți permite, noi vă vom înmâna un mic memoriu pentru a fi studiat. Excelența Voastră știe despre ce este vorba: despre biserica catolică unită și am vrea ca Excelența Voastră să aibă bună-voința de a lua în considerare acest lucru. Nu vom căuta să vă facem dificultăți. Nu este vorba de nimic altceva decât de a aplica justiția pe care dumneavoastră ați dovedit- o de atâtea ori, pentru ca să nu rămână în memoria popoarelor o revendicare care apoi ar face să sufere o anumită grupare de oameni. Nu este momentul acum să discutăm despre acest lucru, dar am dori ca să fie luată în considerare de Excelența Voastră. Dacă vreți să însărcinați o persoană care să trateze această problemă, noi suntem dispuși la orice condiții, să facem ca lucrurile să se desfășoare în mod civilizat. Cerem aceasta pentru a clarifica poziția bisericii catolice.

NC: Voi căuta să fiu foarte sincer. Este de altfel obiceiul meu.

PP: Știm că problema este delicată și noi nu vrem să o înăsprim, dar permiteți-mi să vă rog umil. Am încredere în înțelepciunea dvs. politică și umană.

NC: România se numără printre statele care creează condiții bune pentru manifestarea tuturor cultelor religioase. De altfel, trebuie să vă spun, în România sunt 14 culte. Acestea se bucură de toate drepturile și aș putea chiar să vă spun că suntem în relații bune cu șefii tuturor acestor biserici. În ce privește Biserica Catolică, ea se bucură de toate drepturile. Sigur, sunt unele probleme care s-ar cere lămurite și suntem gata, asupra acestora, să discutăm. Noi dorim ca, la fel ca și celelalte biserici din România, și Biserica Catolică să se încadreze în viața poporului, să participe activ și la bucuriile, și la suferințele poporului. În ce privește problema la care v-ați referit însă, în mod special, aș dori să vă declar că noi considerăm această problemă pe deplin rezolvată. Istoria României este foarte frământată. Sigur mi-e greu acum să mă refer la aceasta. Lupta pentru unitatea națională a jucat un rol important, aș putea spune, secole. Unirea celor două biserici în cadrul Bisericii Ortodoxe noi o considerăm ca o necesitate istorică, ca o necesitate a unității naționale și trebuie să vă spun deschis că în România despre problema aceasta nimeni nu mai discută și nu mai dorește să discute. Eu umblu mult prin țară. Mă întâlnesc și cu muncitori, și cu țărani, și cu intelectuali, inclusiv cu diferiți șefi ai bisericii, dar și cu preoți simpli din comune și orașe. De aceea am convingerea că ceea ce s-a înfăptuit cu mai mult de un sfert de secol în urmă constituie de acum o realitate de la care trebuie să pornim. Noi am fi bucuroși ca în conlucrarea dintre România și dvs. să pornim de la această realitate și să găsim un limbaj comun. Sunt gata să iau în considerare reglementarea unor probleme pentru Biserica Catolică, să se poată duce tratativele corespunzătoare. Am dori să avem relații mai bune. Apreciem rolul pe care îl joacă în viața internațională Biserica Catolică, spiritul spre înnoire și de aceea ne-ar face o bucurie mare să putem conlucra și mai strâns.

PP: Vom fi fericiți. Permiteți-mi două mici observații. Prima: ceea ce vă cerem noi este să definim poziția catolicilor uniți de rit grec fără să fie contrarie unității. Acum ați spus că sunt 12, 13 religii, însă noi nu vrem să constituim un element străin de poporul român (mod elegant de a spune că Biserica Catolică nu dorește să fie amestecată cu celelalte culte, ci vrea statut special - n.r.) Nu dorim ca prin aceasta să stricăm pacea interioară în Republica România. În al doilea rând, nu vrem pentru moment decât ca dumneavoastră să luați în considerare acest lucru. Dumneavoastră cunoașteți bine evenimentele interne și știți că anumite lucruri din interior nu pot ajunge în exterior spre a fi cunoscute. Papa vă roagă să luați în considerare această rugăminte.

N C: Eu v-aș ruga să pornim împreună de la necesitatea de a nu crea greutăți României și noi probleme.

P P: Am vrea să rezolvăm problemele care există, dar vă repet nu este momentul să tulburăm seninătatea acestei convorbiri plină de respect.

N C: Sper că timpul va ajuta mult la clarificarea tuturor problemelor.

P P: Noi avem încredere în timpul care trece și providența ne spune că rezolvarea se găsește și în bunăvoința celor care guvernează.

N C: Bunăvoință trebuie să fie de ambele părți. Suntem gata ca lăsând la o parte problemele care pot, la un moment dat, să nu conveargă să ne ocupăm de acele probleme pe care le putem soluționa, inclusiv în ce privește Biserica Catolică și conlucrarea dintre noi într-un șir de domenii în care știm că puteți face multe.

Ceaușescu nu cedează nici un pas

În privința colaborării, permiteți-mi să vă spun că vom fi bucuroși să cunoaștem dorințele Excelenței Voastre pentru a veni în întâmpinarea lor când va fi posibil. Nu suntem adversari. Nu avem niciun fel de interes personal, ci avem dorința de a instaura pacea și dreptatea. Deci, vă rugăm să ne considerați prieteni, dacă este posibil.

NC: Sunt pe deplin de acord să conlucrăm în acest spirit în problemele mari unde toți suntem interesați de a găsi soluții, în interesul tuturor popoarelor, indiferent de concepția politică sau religioasă. Desigur, este un drept al fiecărui popor de a-și alege o anumită cale. Noi suntem partizanii respectării drepturilor, libertăților, inclusiv a celor religioase și ne străduim să le asigurăm în România. De aceea ne preocupăm pentru a realiza securitatea în Europa și doresc să exprim satisfacția mea că reprezentanții Vaticanului au colaborat în condiții bune și activ cu reprezentanții României la Helsinki și am dori și în continuare să realizăm această colaborare.

PP: Cu plăcere. Vom fi onorați să colaborăm alături de un om de stat cu o concepție modernă despre viața politică, bazată pe idealuri bune. Ne permiteți să invităm miniștrii de Externe?

NC: Desigur.

PP: (...) Permiteți-mi să exprim omagiile mele Doamnei Elena. Elena este un străvechi nume latin.