Ceaușescu le permitea celorlalți tovarăși să ia cuvântul doar pentru „observații deosebite”.

Președintele Colegiului Central de Partid, Petre Lupu, avea o părere cam contra liniei partidului.

I se păreau cam puține cele 2.800 de calorii de locuitor, ținta prevăzută în documentul de la punctul 2, pentru anul 1985, față de 3.300 de calorii, câte se consumau „științific” în România acelor ani.

Dictatorul i-a tăiat imediat elanul:

„Așa prevăd normele Organizației Mondiale a Sănătății pentru țara noastră, nu trebuie să depășim 2.800 de calorii media.

Acum nicio țară din Europa nu trebuie să depășească 2.800 de calorii consum. (…) Noi spunem că normal nu trebuie să mănânce mai mult decât atât.

Dar noi îl publicăm și îl discutăm, pentru că cine vrea să mănânce mai mult n-are decât, dar nu pot să spun că cine mănâncă mai mult moare mai repede?”.

Tovarășa Elena Ceaușescu, savant de renume Mondial, avea și dânsa o completare:

„Asta este. Noi publicăm, dacă vor să mănânce mai mult, să mănânce, riscul este al lor”.

Nu era însă tocmai pe vrute.

Nicolae Ceaușescu menționa că e nevoie de reguli stricte la vânzarea produselor.

Și că, în ciuda aparențelor, românilor nu li se lua, ci mai degrabă li se dădea:

„Problema nu se pune să mănânce mai multe calorii, ci trebuie să le reducă.

Însă ce se prevede aici nu înseamnă o reducere, pe ansamblu consumul crește, cresc altele, se schimbă structura și trebuie să știți că aici nu este luată în calcul berea, băuturile răcoritoare care au multe calorii.

Aveți vreo întrebare tovarăși? Vreo observație? Atunci dacă nu sunt, să fie publicat și sigur, complectându-l să ne uităm la el să fie bine înțeles. De acord, tovarăși?”.

Toți tovarășii au fost de acord.

După cum se arată în protocolul ședinței, proiectul punea în centrul atenției „omul cu nevoile sale” și „satisfacerea echilibrată a cerințelor de consum alimentar al tuturor membrilor societății noastre”.

„Programul cuprinde cerințele fundamentale ale unei alimentații echilibrate și direcțiile în care trebuie să acționeze pentru realizarea acesteia cercetarea științifică, agricultura, industria alimentară, comerțul, alimentația publică și activitățile privind educarea populației.

Programul stabilește, în mod orientativ, pentru cetățenii patriei noastre ce este normal să se consume cantitativ și structural în funcție de vârstă și sex, de specificul activității și efortul fizic, de obiceiurile și tradițiile de consum din diferite zone ale țării, în așa fel încât să se prevină bolile generate de un consum alimentar necorespunzător și să se asigure o stare bună de sănătate a populației”.

Consumul anual „ideal” al românului mediu, potrivit lui Ceaușescu, arăta astfel: 60-70 de kg de carne, 8-10 kg de pește, între 260 și 280 de ouă, 210-230 de kg de lapte și produse din lapte (exclusiv unt), între 85 și 95 kg de fructe și 70-90 kg de cartofi.

Mai departe, interveneau diferențieri în funcție de vârstă, sex și tipul de activitate desfășurat.

Rația de mâncare în timpul regimului

Spre exemplu, unui bărbat cu activitate ușoară îi erau suficiente 2.700 de calorii, iar unei femei 2.000 de calorii.

Valorile ajungeau la 3.500 de calorii în cazul bărbaților care desfășurau „activități forte” și la 4.000, pentru cei cu „activități excepționale”. Aceste tipuri de activități erau explicate într-o anexă.

Activitate ușoară era munca de funcționar la birou, liber profesionist sau funcționar în comerț (bărbați), respectiv funcționară sau gospodină care dispune de aparatură mecanică.

Pe următoarea treaptă se aflau muncitorii din industria ușoară, din construcții, agricultorii, studenții și militarii, respectiv muncitoarele în industria ușoară, vânzătoarele, gospodinele care nu dispun de echipament mecanic și studentele.

Activități forte desfășurau minerii, muncitorii din industria grea, manipulanții și militarii în serviciul de campanie, precum și muncitoarele din agricultură, dansatoarele și sportivele.

La activități excepționale erau trecuți forjorii, hamalii, muncitorii în abatoare și măcelarii.

Din rândul femeilor, la acest nivel erau menționate doar muncitoarele în construcții.

Educarea populației

Trecerea la alimentația rațională (în document, termenul este folosit în paralel cu cel de „alimentație științifică”, cu același sens) implica „un cuprinzător proces de educație și autoeducație”.

De educarea populației urmau să se ocupe: presa scrisă, radioul și televiziunea, Uniunea Tineretului Comunist, comitetele femeilor, care trebuiau să organizeze acțiuni de promovare în cadrul cluburilor „Femina” și nu numai.

„Pentru cuprinderea maselor largi de femei în activitățile educative privind alimentația științifică, comitetele femeilor (…) vor organiza, în fiecare întreprindere și instituție, precum și pe cartiere, străzi, blocuri de locuințe și grupuri de case, cercuri permanente Femeia și căminul”, se preciza în document.

De asemenea, „se vor edita materiale de propagandă, iar în publicațiile destinate femeilor vor fi consacrate rubrici permanente pe probleme privind alimentația științifică”.

În perioada imediat următoare, directivele au fost puse în practică: cetățenii au fost instruiți, rafturile s-au golit, cozile s-au lungit.

N-a fost însă suficient. La doi ani după acest document, Ceaușescu și specialiștii săi aveau să mai contribuie încă o dată la „însănătoșirea” populației: consumul de carne necesar pe cap de român era redus până la 39 kg anual (ceva mai mult de jumătate din cantitatea calculată inițial), cel de ouă  la 120 de bucăți, de lactate  la 78 kg, iar de legume –  la 66 kg.

Evident totul se dădea pe cartelă

Iată, spre exemplu, rația lunară pentru o persoană în orașul Galați era:

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric