Editura Evenimentul si Capital

Cea mai tare fabrică de savanți, la două secole de la înființare

Autor: | | 0 Comentarii | 1397 Vizualizari

Generaţia cu numărul 200 a deschis un nou an universitar în Politehnica Bucureşteană. Universitate proiectată în 1818 de Gheoghe Lazăr. Profesorul care a crezut, mai presus de orice, că învăţământul în Limba Română este inima acestei naţiuni, cât şi esenţa progresului ei. Şi, mai mult decât atât, că şi Matematica poate fi studiată în tonalitatea limbajului eminescian.

În lumea datelor care nu suportă virgule să lucrăm neapărat cu cifre. Anume că 6.000 de boboci au intrat, în septembrie 2018, în Campusul tehnicii. Întregind astfel un adevărat oraş al studenţimii, cu peste 30.000 de suflete, incluzându-i şi pe cei de la Master sau Doctorat.

“Ne-am înşelat!”

La rândul ei, noua Aulă, dată tot acum în folosinţă, cu 1.200 de locuri, se dovedeşte neîncăpătoare, făcându-l pe rectorul Mihnea Costoiu să exclame. “Ne-am înşelat!”. Cu referire la ideea de dinainte de construcţtie, cum că spaţiul acesta ar fi suficient pentru evenimente speciale.

Scările şi culoarele de trecere s-au transformat pe dată în tot atâtea locuri în care se poate sta pur şi simplu turceşte, la înghesuială, căci nevoia te învaţă să te adaptezi la orice situaţie.

Multi alţii au rămas afară, fie pe aleile care fug în toate direcţiile, printre clădiri, fie în dreptul facultăţilor, aşteptând să se termine discursurile festiviste ale gazdelor şi invitaţilor şi, în final, să se treacă la treabă.

“Să avem asigurat un job”

Nu-i deloc greu să-i găseşti pe nou-veniţi, după cum stau timizi, uşor debusolati, în grupuleţe, ca prietenii, cunoscându-se, e drept, încă din liceu. Dialogul cu ei se leagă foarte uşor.

De ce aţi dat la Politehnică? “Să avem asigurat un job”, vine răspunsul direct al unei domnişoare, susţinută imediat de restul grupei.

Unii au intrat la Electronică, alţii la Automatică. Ce planuri aveti după finalizarea studiilor? “Să lucrez în domeniul aparaturii medicale”. “Programare”. “Jocuri video”. “Sisteme informaţionale care combină hărţile fizice cu softul”.

Puştiul care visează să ajună la Institutul Meteorologic se îmbujorează pe dată. Desenează în aer tot felul de scheme, ca şi cum exact în acest moment viitorul se poate transfera în prezent.

“În ţară”

Sunt foarte precişi copiii aceştia. Unde vreţi să aplicaţi toate câte spuneţi că vreţi să realizaţi, în ţară sau în străinătate? “În ţară”, imediat răspund toţi. Câţiva, e drept, mai cu jumătate de gură. “Dacă ni se va da posibilitatea”, răsare pe dată o umbră de neîncredere.

Nu e acum momentul pesimismului, deşi oricine şi-ar da seama că are de-a face cu o generaţie mult prea matură în gândire, ca să fie ademenită cu şabloane de doi bani.

Răsare un element suplimentar. Cum aţi reuşit la facultate, datorită lecţiilor de la şcoală sau a meditaţiilor particulare?

Se descretesc pe dată frunţile, ca la o glumă mult prea bună pentru a nu fi gustată, asemeni unui retoric chestionar. “Meditaţiile!”.

Dincolo de şabloane…

După 1990 s-a tot vorbit despre reculul ingineriei pe piaţa muncii din România, în anii când mulţi tineri doreau să intre la Drept, la Jurnalism, în Comunicare sau la Medicină. În condiţiile în care industria noastră fusese catalogată drept “un morman de fier vechi”, părea un adevăr de nezdruncinat.

Privind retrospectiv, îţi dai seama că n-a fost decât o şaradă de tip dâmboviţean. Politehnica, nu numai cea din Bucureşti, ci şi din alte mari centre universitare, a reprezentat mereu, în ultimii 28 de ani, un adevărat magnet pentru firmele străine care au recrutat proaspeţi specialişti, urmând să producă plus-valoare pe alte continente.

Rectorul Costoiu făcea referire, în discursul său inaugural, la un conaţional care a finalizat studiile politehnice cu zece ani în urmă. Acum conduce Centrul de Cercetări Strategice din Australia. Şi e doar un exemplu dintre alte mii, despre exportul nostru de inteligenţă şi creativitate.

Se ştiu ani, chiar imediat după ’90, în care promoţii întregi, precum cea de la Automatică, în Capitală, au luat drumul străinătăţii, după ce în prealabil recrutorii, trimişi la noi să caute elite, încheiaseră acorduri cu studenţii aflaţi în anii terminali. Străinii ştiau mai bine decât noi că şcoala politehnică românească străluceşte prin calitatea absolvenţilor.

Piaţa muncii plânge după ingineri

Copiii pe care i-am intervievat mai devreme spuneau un adevăr legat de momentul actual, când inginerii sunt din nou la mare căutare în propria lor ţară. “Să avem un job asigurat”, e motivaţia lor de a merge pe o asemenea cale.

Statistica din vara aceasta a Politehnicii Bucureştene arată că în 2018 au absolvit 3.000 de tineri, în condiţiile în care pe piaţa muncii din România există 10.000 de posturi de ingineri, încă neocupate.

Nu întâmplător, în acest loc tocmai ce-a apărut, cu câteva luni în urmă, prima agenţie universitară de plasare a forţei de muncă. O modalitate prin care absolvenţii politehnişti şi firmele se pot întâlni.

Deci calculale pe care şi le fac tinerii cu privire la viitorul lor sunt cat se poate de pragmatice.

Matematica se poate studia şi în Limba Română

Am avut plăcerea de a-l cunoaşte pe profesorul Aurel Tudorache, directorul Muzeului Politehnicii din Bucureşti.

Nu venise cu mâna goală în faţa numeroasei asistenţe, aducând o serie de exponate din istoria acestei instituţii, aşezate în foaierul Aulei.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate