Ce se ştie până acum este că se folosesc mii de tone de substanţe de care nu s-a auzit vreodată şi tehnologii care intră adânc în pământ, în scoarţa munţilor, pentru un singur scop: căutarea antineutrinilor.

În cadrul unui experiment, au fost dezvăluit locurile unde se ascund antineutrinii, niște particule de antimaterie ce aproape că nu au masă, conform Live Science.

Antineutrinii sunt varianta de antimaterie a neutrinilor, particule cu o masă atât de mică încât rareori interacționează cu materia.

Aceste particule subatomice sunt produsul secundar al reacțiilor de fuziune nucleară care conferă energie stelelor, al exploziilor solare care semnalează moartea stelelor supermasive, dar și al reactoarelor nucleare.

În noul studio, oamenii de știință s-au concentrat pe descompunerea naturală a elementelor radioactive din interiorul Pământului.

Căldura rezultată în urma descompunerii, alături de căldura reziduală rămasă de la formarea planetei, alimentează mișcarea plăcilor tectonice ale Pământului.

Noua hartă îi ajută pe geologi să înțeleagă ce concentrație de materiale radioactive este întâlnită în mantaua terestră și cât de rapid se răcește interiorul Pământului.

Antineutrinii din noul studiu provin din descompunerea radioactivă a uraniului și thoriului. În contextul în care antineutrinii și neutrinii nu interacționează deloc frecvent cu materia ordinară este nevoie de niște detectoare.

Unul dintre detectoarele subterane folosite în cadrul studiului, KamLAND (Kamioka Liquid Scintillator Antineutrino Detector) din Japonia, folosește 1.000 de tone dintr-un amestec lichid de benzen cu uleiuri minerale și unele elemente chimice fluorescente.

Un alt detector, Borexino, aflat la aproximativ 1,5 kilometri adâncime sub Munții Apenini, în Italia, conține 300 de tone de lichid organic pentru observa un antineutrino în acțiune..

Dacă hărțile răspândirii antineutrinilor devin mai exacte, oamenii de știință vor putea estima cantitatea de uraniu și thoriu din mantaua terestră.