Redăm punctul de vedere al directorului general SRTv, Doina Gradea

Finalul săptămânii anterioare a adus cu sine două luări de poziţie publice, a Monicăi Ghiurco și cea a lui Alexandru Sassu, care mă pun în situația de a lua atitudine şi de a-mi exprima punctul de vedere.

Într-o postare pe Facebook, doamna Monica Ghiurco  face (pentru a câta oară…) un lucru cel puțin nedemn: se oferă să fie Preşedinte Director General al SRTv, deși nu i-a cerut-o nimeni.

În susţinerea acestei propuneri, ne aduce la cunoştinţă că e obligatoriu să ocupe această poziţie chiar dacă nimic nu o recomandă în acest sens – nici experienţa managerială, nici rezultate măsurabile într-o postură similară, nici lucrul în echipe şi pe proiecte mari. Dar, chiar şi aşa, Monica Ghiurco ne anunţă sus şi tare că se pune la dispoziţie. Că ea poate. Că ea TREBUIE….

Propun să părăsim iluziile și să judecăm lucruri care sunt certe și ușor de verificat.  Doamna Monica Ghiurco nu a putut să coordoneze, eficient şi cu o finalitate palpabilă, nici măcar propriul său proiect – grădiniţa pentru copiii angajaţilor TVR – şi nu a venit cu nicio idee constructivă în şedinţele actualului Consiliul de Administraţie. Cu toate astea, domnia sa vrea să dea senzaţia că este unica persoană cu idei şi contribuţii remarcabile la progresul Televiziunii Române.

Un alt element care îi definește activitatea doamnei Monica Ghiurco este caracterul duplicitar: pe de o parte, insistă cu ardoare în privinţa eliminării unora dintre colaboratorii cu emisiuni, iar pe de alta, tocmai dânsa  – reprezentanta angajaţilor SRTv în Consiliul de Administrație –  alege să lucreze cu colaboratori externi la propria emisiune.

În privinţa studiilor şi diplomelor mele, o pot asigura că acestea sunt conforme cu legea şi adecvate poziţiei pe care o ocup. După ce doamna Monica Ghiurco îşi va pune la zi cunoştinţele cu privire la diferenţele dintre bilanţ contabil şi balanţă de venituri şi cheltuieli şi va aprofunda noţiunile de cost per point, share, rating, credite de angajament dar şi multe altele, am putea avea, eventual, o discuţie pe o temă serioasă. Până la acel moment, consider că doamna Monica Ghiurco a mers prea departe cu insinuările şi insultele, şi va fi obligată să facă dovada celor afirmate public, în cadrul acţiunii în instanţă pe care o voi iniţia împotriva domniei-sale.

Iar în ce priveşte scrisoarea de demisie a domnului Alexandru Sassu, aceasta vine la capătul unei perioade foarte lungi, de luni de zile, în care nimeni nu a reușit să afle (și nici să înțeleagă) care a fost activitatea domniei sale în beneficiul TVR.

În această perioadă, deși s-au făcut numeroase încercări de a lua legătura pe cale instituţională cu dânsul, domnia sa a fost de negăsit. Cum se poate explica motivul muțenii sale, cu-atât mai mult cu cât domnul Alexandru Sassu avea în coordonare un grup de lucru extrem de important pentru activitatea în SRTv? Desigur, e o întrebare retorică; cert este că astăzi ne aflăm în procedura de analiză a activităţii acestui grup şi acest lucru deranjează!

Da, verificăm folosirea banilor publici, şi suntem îndreptăţiţi să facem acest lucru în legătură cu activitatea oricărui salariat al instituţiei, nu doar în privinţa domnului Alexandru Sassu.

Este cel puţin bizar faptul că dânsul simte nevoia să aplice ştampile şi epitete de tot felul pe colaborarea noastră. La fel de ciudat este și când face caracterizări şi afirmaţii cu privire la o presupusă împiedicare a activităţii. Realitatea este una singură: în ciuda repetatelor apeluri telefonice şi e-mailuri pe care i le-am adresat, nu m-am mai văzut şi auzit cu domnul Alexandru Sassu din octombrie 2019. De aproape un an. În condițiile astea, despre ce colaborare vorbește domnia sa?…

Este dreptul domnului Sassu să îşi facă publică demisia, însă acest lucru nu absolvă pe nimeni de prezenţa la locul de muncă şi de îndeplinirea sarcinilor de serviciu plătite din bani publici.