Actorul își petrece mare parte din pandemie în comuna Martinești, la 20 de kilometri de Cluj-Napoca, și se gospodărește din propria grădină, scrie antena3.ro.
„Aici m-am născut din nou, pentru că în satul unde au stat părinții mei, acolo stă o cumnată de-a mea, și nu am vrut să mă duc acolo că era și drumul mai rău și mai departe. Am venit pentru stupi aici”, a spus maestrul.
De asemenea, Dorel Vișan mărturisește că este îndrăgostit de agricultură de când se știe.
„Orice vrei să ai trebuie să iubești. Dacă crești un cățel sau o oaie sau un iepure, dacă nu le iubești nu se fac cum trebuie. iar lucrul acesta cu pământul are un sens cosmic. De aia se lucrează cu mâna. Uite, mâinile mele sunt de țăran.
Marele actor Dorel Visan spune că resimte izolarea în pandemie ca pe o deprofesionalizare.
Dorel Vișan s-a născut la 25 iunie 1937, la Tăușeni, județul Cluj.
În anul 1965 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I. L. Caragiale” din București, la clasa coordonată de profesorul George Dem. Loghin, lectorul Dem Rădulescu și asistenta Adriana Piteșteanu.
După aboslvire a devenit actor al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, unde a activat până la pensionarea sa în anul 2000. A fost director general al instituţiei între anii 1993–2000.
Pentru realizările sale profesionale remarcabile, Dorel Vişan a primit numeroase premii: Premiul revistei Tribuna, premiul „Actorul anului” (1977), Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costinești (1981), Cel mai bun actor al anului acordat de Asociația Oamenilor de Teatru (1987), Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru filmul ”Iacob” (1988), la Festivalul European al Filmului de la Berlin (1988) a fost nominalizat la categoria ”Cel mai bun actor”, Premiul revistei Flacăra, pentru Cel mai bun actor de film (1988), Premiul „Viaţa Studenţească”, premiul de popularitate pentru Cel mai bun actor de film al anului (1988), Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Internaţional al Filmului de la Costineşti (1990), Premiul Asociaţiei Umoriştilor din România pentru rolul interpretat în spectacolul „Prostia e nemuritoare” după I. L. Caragiale, regia Al. Dabija (1992), la Festivalul Filmului de la Cannes (1995) a fost nominalizat de presă (neoficial) pentru rolul din filmul ”Senatorul melcilor”, regia: Mircea Daneliuc – pentru acelaşi film primind Premiul UCIN pentru şi premiul de interpretare masculină la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța, Premiul revistei „Gura lumii”, „pentru întreaga activitate artistică” (1997).
