Iată ce ne-a declarat Andrei Păunescu despre relaţia dintre Corneliu Vadim Tudor şi Adrian Păunescu. Cei doi au fost „inamici” dar au făcut pace atunci când a fost vorba de ţara lor.
„Vadim Tudor şi Adrian Păunescu nu au fost prieteni, în adevăratul sens al cuvântului, niciodată. N-au făcut vacanţe împreună, nu am crescut împreună, ba chiar aş putea spune că au fost într-o permanentă tensiune personală. Cu adevărat, ei au devenit parteneri în 1992 în Senat, în Partida Naţională -grup parlamerntar, când au arătat că interesul naţional trebuie pus peste orgoliul personal”, spune Andrei Păunescu.
Cât despre pamfletele scrise de Vadim împotriva lui Adrian Păunescu, acesta din urmă aprecia calitatea scriiturii. „Vadim era mai mic cu vreo 6 ani decât tata, era un epigon al lui Adrian Păunescu şi atunci el avut o stare tensionată, pentru că Adrian Păunescu era modelul lui şi aşa îl vedea lumea. Ce a scris… pamfletele împotriva lui Adrian Păunescu, a scris, dar lucrurile acestea nu au mai contat când au avut de dat bătălii mari. Vadim era mai impusliv şi mai rău în pamflete, Adrian Păunescu era mai înţelept şi mai iertător”, adaugă Andrei Păunescu.
Şi, totuşi, au fost şi lucruri care i-au unit, ne-a declarat Andrei Păunescu: „Aş vrea să vă vorbesc despre cele patru lucruri mari care i-au unit. Unu: marea cultură pe care o aveau amândoi; doi: naţiolalismul luminat, pasiunea sfâşietoare pentru ţară; trei: talentul literar – şi aici aş vrea să fac o precizare - la Vadim, marele talent literar era marele har de pamfletar, pe care Adrian Păunescu i l-a recunoscut întotdeauna; patru: dragostea, fanatismul pentru familie. Eu le-am fost profesor ambelor sale fiice. Lidia, care a absolvit acum câţiva ani, şi Eugenia, care încă îmi este studentă. Fete bine crescute. Vadim nu m-a sunat niciodată pentru vreo intervenţie, chiar dacă a luat şi note mari şi note mici. Nici nu au avut nevoie. Un părinte prea atent, cum se spune, aşa era.
Eu simt că presa şi politica se dezechilibrează, câtă vreme oameni ca Vadim nu mai sunt, iar grupări ca UDMR şi alţi adevăraţi extremişti supravieţuiesc”.
Andrei Păunescu a încheiat cu amărăciune: „Când o să se liniştească pământul pe mormintele tuturor, mai sunaţi-mă şi mai intrebaţi-mă şi despre lucrurile fermecătoare de pe vremea când cei doi se certau”.
Recomandările noastre
