Despre felurile de mâncare puse pe masă, de Iisus, la Cina cea de taină, ultima întâlnire cu cei 12 ucenici, înainte de a fi trădat și crucificat, au existat mai multe teorii, de-a lungul vremii.

Ce aveau pe masă, la Cina cea de taină, Iisus și ucenicii săi, în celebra frescă realizată de Leonardo da Vinci. „Cina cea de taină”, celebra lucrare realizată de Leonardo împodobea unul dintre pereții sălii de mese – refectoriu, cum este numită – a bisericii Santa Maria delle Grazie, din Milano.

Lucrarea a devenit nu doar celebră, dar a stârnit și numeroase interpretări din partea unor amatori de teorii conspiraționiste. Nu puțini sunt cei care au căutat simboluri ascunse în această pictură, în așezarea mesenilor, poziția mâinilor, dispunerea locurilor la masă etc.

Alții s-au arătat interesați de felurile de mâncare așezate pe masa de Leonardo. Conform celor scrise în Evanghelii, Iisus a împărțit celor 12 apostoli, la cea din urmă masă la care au stat împreună, pâine și vin. O mâncare destul de simplă pentru o ultimă cină, care avea să intre în istoria creștinismului

Pe lângă cupele de vin și bucățile de pâinea pe care Iisus le împarte celor 12 ucenici, Leonardo a mai îmbogățit Cina cea de taină și cu alte mâncăruri, Un platou cu bucăți de pește garnisite cu felii de portocală. Iar cei care se pricep susțin că ar fi fost vorba nu despre orice pește și despre țipar, o delicatesă din vremurile Renașterii.

Dar această mâncare nu era deloc cunoscută, pe vremea lui Iisus, în Palestina, astfel că este greu de crezut că apostolii s-au înfruptat din aceste delicatese. Țiparul era un pește care se pregătea, în schimb, în bucătăriile din Roma antică.

Astfel, au apărut și alte ipoteze, conform cărora, Iisus le-a oferit celor 12 ucenici, pe lângă pâine, vin și carne friptă de miel. Această teorie a fost contrazisă. Chiar Papa Benedict al XV-lea a afirmat, în 2007, că la masă nu s-a mâncat miel, pentru că Cina cea de taină s-a desfășurat înaintea sezonului de tăiat miei.

Despre „Cina cea de taină”

„Cina cea de taină”, realizată de Leonardo da Vinci, este una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate capodopere ale sale. Este considerată una dintre cele mai mari compoziții ale acestuia și a atras atenția tuturor celor care au căutat simboluri secrete în opera marelui artist. Și în prezent acesată pictură dă naștere unor dezbateri aprinse și controverse, mai ales după apariția cărții lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci.

Cina cea de taină a fost pictată de Leonardo da Vinci de-a lungul a trei ani, între 1494 și 1497. Cel mai probabil a fost vorba de o comandă a ducelui Ludovico Sforza care a împodobit peretele de nord al refectoriului bisericii Santa Maria delle Grazie, din Milano.

Tehnica folosită de Leonardo s-a bazat pe vopseluri în ulei, iar acest lucru s-a transformat într-o mare problemă. Dat fiind că nu a folosit o tehnică specială pentru pictarea frescelor, pictura nu a rezistat foarte mult în timp. După o vreme, vopseaua a început să se desprindă de pe perete, iar lucrarea a necesitat numeroase restaurări.

Mai mult, în timpul campaniilor napoleoniene din Italia, sala de mese a bisericii milaneze a fost folosită de soldații francezi ca grajd pentru cai. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, o bombă lansată de un avion britanic a căzut peste biserica Santa Maria delle Grazie și a distrus acoperișul. Pictura a scăpat, fiind protejată de câțive saci de nisip însă a necesitat ample lucrări de restaurare.