Justitie
CCR: Obiectele ridicate la percheziții trebuie să aibă o legătură bazată pe suspiciune rezonabilă
Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Curtea Constituțională a României (CCR)a stabilit, marți, că este constituțională condiționat prevederea din Codul de procedură penală referitoare la ridicarea, în timpul perchezițiilor, a obiectelor și înscrisurilor despre care există suspiciuni că pot avea legătură cu săvârșirea unei infracțiuni.
CCR a stabilit că termenul „suspiciune” din articolul 159 alineatul (13) din Codul de procedură penală trebuie înțeles ca „suspiciune rezonabilă”.
Judecătorii constituționali au admis, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate și au constatat că dispozițiile articolului 159 alineatul (13) din Codul de procedură penală sunt constituționale numai în măsura în care prin termenul „suspiciunea” se înțelege „suspiciunea rezonabilă”.
Ce prevede Codul de procedură penală privind perchezițiile
Potrivit CCR, legiuitorul a stabilit că, atunci când este pus în executare un mandat de percheziție, organul judiciar trebuie să se limiteze la ridicarea obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se desfășoară urmărirea penală.
Codul de procedură penală prevede însă două excepții de la această regulă.
Prima se referă la obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă. Acestea trebuie ridicate întotdeauna.
A doua privește obiectele sau înscrisurile în privința cărora există „suspiciunea” că pot avea legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Și acestea trebuie ridicate întotdeauna, potrivit textului de lege analizat de CCR.
CCR a cerut existența unei suspiciuni rezonabile
Curtea Constituțională a constatat că folosirea termenului „suspiciune” în această ultimă situație încalcă prevederile articolului 1 alineatul (5) și ale articolului 27 din Constituție.
Sursa foto: INQUAM/George Călin
CCR a precizat că și în această ipoteză este necesară existența unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile pot avea legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
„Atâta vreme cât dispoziţiile criticate nu stabilesc cerinţa existenţei unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile la care se referă ultima ipoteză a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală pot avea o legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, apare cu evidenţă că legea relativizează în mod nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ de cercetare penală evaluarea, în mod diferenţiat, a unor situaţii similare”, a precizat Curtea Constituțională.mod diferenţiat, a unor situaţii similare".
Recomandările noastre
