Cazul Lucian Pahonțu, noi dovezi

Cazul Lucian Pahonțu, noi doveziDan Andronic, editorialist sursa: Arhiva EVZ

În ultimele zile, România a descoperit din nou cât de ușor poate fi transformată o suspiciune într-o condamnare publică: subiectul Lucian Pahonțu.

Poate că nu mi-ar fi atras atenția dacă nu aș fi văzut urmele de mucus ale lui Florian Coldea, prin rețeaua lui de acoperiți în presă, coordonați de Ioana Dogioiu.

Având declarația procurorului militar Ranco Pițu și propriile investigații, pot trage o concluzie.

Cazul Lucian Pahonțu.

A fost ofițer în Trupele de Securitate? Da.

Atunci este securist.

Nu contează nuanțele, faptele, amănuntul că era ofițer de transmisiuni și locotenent în 1989, concluzia este aia pe care o vor ei. A fost trimis în centrul Bucureștiului pe 21 decembrie 1989? Da. Atunci a participat la masacru.

Deși nu există nicio probă, nicio declarație sau element material. Mai mult, în niciuna dintre versiunile rechizitoriului Revoluției, Pahonțu nu apare. La fel, în dosarele individuale de omor sau vătămare privind manifestanții din 1989, nici măcar nu a fost audiat.

Muniția a fost predată intactă la unitate, cu proces-verbal. Nu contează că e imposibil să tragi un foc de armă fără să consumi cartușe. Deontologii lui Coldea întotdeauna pleacă de la concluzie, urmând să caute dovezi pe parcurs...

Există o declarație a sa în Dosarul Revoluției? Atunci a fost anchetat. Deși era procedura obișnuită în orice anchetă.

Realitatea declarațiilor

Simplu. Rapid. Numai bun pentru un atac bazat pe propagandă neagră.

Doar că declarațiile lui Lucian Pahonțu și gen. Ranco Pițu spun o poveste mai simplă. Pe care o poți înțelege singur, fără mari eforturi intelectuale.

În declarația olografă, Lucian Pahonțu relatează că plutonul său a fost mobilizat în după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989.

În jurul orei 20:00 a fost trimis la Casa Scânteii.

La ora 21:00 a ajuns în fața restaurantului „Cina”.

În jurul orei 22:00 a primit ordin să înlocuiască o subunitate aflată în dispozitivul de blocare de pe strada 13 Decembrie, actuala Ion Câmpineanu. În stânga CC-ului.

A rămas acolo până în jurul orei 2:00. S-au reîntors a doua zi, la ora 10.00 au primit ordin să se întoarcă la cazarmă.

În aceeași declarație, Pahonțu susține că militarii săi nu au avut contact cu demonstranții. Spune că muniția a rămas în lăzi sigilate și că, la întoarcerea în unitate, nu lipsea niciun cartuș.

Nu-l contrazice nimeni, nici măcar Recorder

De ce lipsește deontologia

Totuși, ce lipsește?

Proba indubitabilă și bunul simț. Cu ceva deontologie pe deasupra.

Nu există, între documentele făcute publice, o mărturie care să spună că Pahonțu a tras. Nu există o victimă care să afirme că a fost lovită sau arestată de el. Nu există un ordin dat de Pahonțu pentru reprimarea manifestanților. Nu există un consum de muniție atribuit plutonului său.

Acest lucru este confirmat pentru EVZ și de generalul Cătălin Ranco Pițu, fostul procuror-șef al Secției Parchetelor Militare și anchetatorul care a semnat ultimul rechizitoriu din Dosarul Revoluției.

Pițu afirmă că Pahonțu nu a fost cercetat "in personam" și că declarația sa se află în dosar pentru că, după Revoluție, au fost audiate cadrele Trupelor de Securitate, USLA, Direcției a V-a și ale celorlalte structuri implicate.

Concluzia lui este lipsită de echivoc: în dosarul pe care l-a instrumentat nu există indicii că Pahonțu ar fi participat direct la comiterea unor infracțiuni.

Concluzia unui procuror militar

Apartenența la o structură represivă nu dovedește automat comiterea personală a unei crime. Prezența într-un dispozitiv nu înseamnă că ai apăsat trăgaciul. Iar existența unei declarații într-un dosar nu transformă persoana audiată în inculpat.

Putem spune că Lucian Pahonțu a fost acolo. Putem spune că unitatea sa făcea parte din aparatul statului comunist.

Dar NU putem spune, pe baza probelor publicate sau aflate în dosar, că Pahonțu a ucis, a tras sau a torturat.

Am trăit momentele din decembrie 1989 ca soldat în termen, undeva la Alexandria. Nu s-a tras, dar am trăit pe pielea mea procedurile de alarmare, tensiunea și grozăviile momentelor.

Am insistat să aflu mai multe pe subiectul ăsta pentru că mă irită manevrele de propagandă neagră, atacurile și lipsa totală de interes față de adevăr…

P.S. Ca să curmăm speculațiile: Lucian Pahonțu nu-mi este deloc simpatic sau amic. Nu l-am mai văzut din 2008. În campania prezidențială din 2009 am vorbit cu el la telefon. Zero contacte în ultimii 17 ani.

Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]