INTERVIU. Ministrul Justiţiei spune că practica chemărilor în judecată multiple pentru aceeaşi cauză este cea mai eficientă metodă pentru a ajunge la un anumit complet de judecată, mai "favorabil".

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, vor­beşte într-un interviu pentru "Eve­ni­men­tul Zilei" despre modul de manipulare a sistemului de repartizare aleatorie a dosarelor, despre res­ponsabilităţile tuturor actorilor implicaţi în actul de justiţie şi soluţiile pentru ieşirea din blocajul termenelor "anuale" de judecată.

EVZ: În urmă cu doi ani declaraţi că aveţi informaţii potrivit cărora sistemul ECRIS – care repartizează aleatoriu dosarele – ar fi manipulat. S-au adeverit acele informaţii, care ar fi slăbiciunile acestui program informatic? Cătălin Predoiu: Mesajul meu era adresat membrilor Consiliului de la acea dată şi solicitarea era de a lua poziţie faţă de acest fenomen, de a da un semnal sistemului că astfel de fenomene nu sunt tolerate. Din păcate nu a venit acea declaraţie pe care eu am încercat să o provoc din partea CSM-ului. Dar, pe undeva, lucrurile s-au mişcat în sensul că Inspecţia Judiciară a confirmat ulterior, în anumite investigaţii, existenţa acestui fenomen. Pe de altă parte, la nivelul Ministerului Justiţiei a fost elaborată o nouă versiune a sistemului ECRIS care introduce parametrii tehnici suplimentari, care fac ceva mai dificil manipularea sistemului de către utilizator. Însă, vreau să spun limpede că niciun fel de parametru tehnic nu poate suplini voinţa utilizatorului de a respecta, corect, regula jocului. Dacă în continuare se manifestă o complicitate între justiţiabil care formulează - din păcate, uneori, sprijiniţi şi asistaţi de avocaţi – cinci, şase, şapte cereri identice de chemare în judecată până când se nime­reşte, ca la ruleta rusească, completul cel mai potrivit, atunci vom continua să scoatem în serie versiuni ale programului ECRIS şi tot în serie vor apărea metode de eludare a mecanismului.

De ce susţineţi că Inspec­ţia Judiciară a CSM ar trebui să fie autonomă? Eu nu cred în ideea de panaceu. Reamintesc faptul că, rapoartele de ţară au reclamat o mai mare eficienţă a Inspecţiei Judiciare. Evident că acest lucru nu încalcă cu nimic independenţa Justiţiei, pentru că inde­pendenţa Justiţiei e o vorbă goală fără responsabilitatea Justiţiei. Inde­pen­denţa justi­ţiei nu înseamnă arbitrariul justiţiei şi nici veleitarismul justiţiei şi nici ostilitatea faţă de celelalte puteri. Inde­pendenţa justiţiei înseamnă ştiinţă de carte, plus responsabilitate, plus voinţa de a practica adevărul. Ele sunt soluţii deja verificate în practica europeană şi este degradant să punem acest subiect în cheie cu o agresiune împotriva justiţiei. E un proiect european, va consolida inde­pendenţa justiţiei, suntem gata să-l mai discutăm cu cei care vor în mod real să-l discute.

Doreşte ministerul o "vânătoare" de magistraţi ? Din capul locului vreau să resping acuzaţia ca Ministerul Justiţiei îşi doreşte o "vânătoare" de magistraţi, aşa cum s-a spus. Atunci când magistratul va şti că Inspecţia Judiciară este cu adevărat independentă şi că ea nu face favoruri şi nici nu se ghidează după principiul "corb la corb nu-şi scoate ochiul", va fi mai atent. Sunt convins de acest lucru. Ceea ce cred că mai lipseşte este o coerenţă sporită şi o mentalitate înnoită la nivelul conducătorilor sistemului judiciar. Când spun conducători mă refer atât la cei din vârf cât şi la cei de la baza sistemului judiciar, adică şefii de instanţe şi Parchete. Şefii de instanţe şi Parchete vor avea în perioada următoare un rol crucial. Multitudinea de probleme şi complexitatea lor reclamă intervenţia activă a acestor oameni în implicarea în pregătirea profesională, în discuţii cu magistraţii despre perceperea reală a problemelor sistemului judiciar.

Este posibilă reforma în Justiţie? Cred personal că sistemul judiciar are o primă datorie faţă de justiţiabil, faţă de cetăţeni şi companiile care apelează la Justiţie ca serviciu public. Este limpede că, indiferent câte ajustări s-ar putea face în domeniul economic, în domeniul educaţiei, în domeniul sănătăţii, nu putem ajunge la un bun sfârşit dacă acest cerc al reformelor nu se închide şi în justiţie. Dacă puterea judecătorească nu devine matură şi nu înţelege că face parte din statul român. Dacă liderii acestei puteri nu îşi asumă sistemul cu bune şi cu rele şi nu vor păşi către o abordare în care nu vor mai vedea celelalte două puteri ca fiind o ameninţare perpetuă la adresa propriei existenţe independente. Dacă toţi aceşti "dacă" vor deveni realităţi, în foarte scurt timp putem ajunge şi la termene previzibile şi rezonabile în procesele penale şi civile şi la o jurisprudenţă unitară şi la disciplină jurisdicţională şi la integritate practică înafara oricărei îndoieli în sistemul judiciar. Ştim cu toţii că încă nu am ajuns la acestă realitate. "Cred că sistemul judiciar are o primă datorie faţă de justiţiabil, faţă de cetăţeni şi companiile care apelează la Justiţie ca serviciu public.“ Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei Plan. Sălile de judecată vor fi goale când fiecare parte a sistemului îşi va asuma responsabilitatea Foto: EVZ

PREVIZIUNE 

Fără implicarea tuturor actorilor, sistemul se va prăbuşi

Îi vedeţi pe şefii de instanţă făcând acest pas înainte? Dacă nu-l fac, vor vedea cum se prăbuşeşte sistemul pe ei şi împreună cu ei. Este un semnal pe care vreau să-l transmit direct şefilor de instanţe şi Parchete. CSM-ul nu poate singur. Este nevoie de ei pentru ca sistemul să meargă înainte. Fără intervenţia lor, ne rezumăm la reforme îndeplinite pe jumătate. Este nevoie ca marii majorităţi a magistraţilor să li se dea un semnal nu numai din vârf, ci chiar de la bază, dintre ei, cu privire la acestă nouă abordare. Fie că e vorba de pregătirea profesională, fie că e vorba de integritate, fie că e vorba de combaterea corupţiei în societate, toate aceste obiective stau în mâna sistemului judiciar. Rolul principal îl are şeful de instanţă, şeful de Parchet. El dă tonul şi tonul face muzica. Sigur, e un ton care trebuie dat de sus, din CSM, dar el trebuie să ajungă şi să fie în rezonanţă cu şefii de instanţe şi de Parchete. Dacă aceşti oameni, care nu sunt mai mult de 50 – 60 de persoane, îşi pun în minte să pună pe fix sistemul judiciar din România, o pot face în jumătate de an. Acesta este adevărul. La ei este cheia.

În ultimele luni, la unele instanţe, primele termene în cazul proceselor se stabilesc şi după un an. Cum pot fi îndreptate aceste anomalii? Prima măsură concretă pe care trebuie să o luăm la nivelul CSM este să stopăm programul volumului optim de activitate. El este greşit conceput. Un al doilea lucru pe care dorim să-l facem este ca la nivelul instanţelor, printr-un demers onest, să facem o evidenţă reală a volumului de lucru. Nu e normal, de exemplu, ca la o instanţă, în cadrul aceleaşi proceduri de faliment să dai număr distinct de dosar fiecărei contestaţii care se face în cadrul procedurii, câtă vreme regulamentul spune altceva. Şi, apoi, să faci un total şi să ai un inventar precum cel din Caragiale: două la Primărie, două la Prefectură şi aşa mai departe. Mesajul meu este foarte simplu: noi ştim că există un volum sporit de dosare în ultimii ani şi că există o încărcătură sporită pe unele instanţe. Nu este nevoie să ni se producă evidenţe catastrofice în legătură cu numărul de dosare din instanţe ca să fim convinşi de acest lucru. Pe scurt, nu e nevoie să minţim ca să obţinem un obiectiv, dealtfel, legitim. E copilărească acestă atitudine. Volumul va creşte din nou, chiar dacă vom mări schemele de personal. Dacă nu punem osul la treabă în toate instanţele şi Parchete, dacă avocaţii vor continua să obţină amânări la amânări pe motive "pitoreşti".

După dezbateri pe marginea conceptului de confiscare extinsă a averilor ilicite, ministerul a venit cu o propunere de completare a Codului Penal. Unele voci susţin că măsura putea fi luată încă de acum doi ani. De ce s-a pus în practică aşa târziu? Sunt de acord că măsura putea fi luată din 2009, mai mult decât atât, noi am propus-o din 2009. În proiectul noului Cod Penal, Ministerul Justiţiei, la articolul 113 a propus implementarea articolului 3 din Directiva Europeană privind confiscarea extinsă. În cadrul dezbaterilor din Parlament, acest text a fost eliminat. Motivele pentru care a fost eliminat au fost de ordin formal constituţional. Cu alte cuvinte, ni s-a replicat din Parlament că Directiva nu ar prezenta compatibilitate cu Constituţia. Iata însă că, relativ recent, prin vocea Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat în legătură cu proiectul de revizuire a Consti­tuţiei, ni s-a comunicat faptul că în viziunea Curţii Constitu­ţionale, textele Constituţiei permit implementarea directivei privind confiscarea extinsă.

EMOŢII

Raportul de ţară va fi obiectiv

Urmează raportul de ţară pe justiţie. Care sunt aşteptările Ministerului? Aşteptările noastre se leagă mai degrabă de ceea ce trebuie făcut după apariţia Raportului. Ministerul Justiţiei şi-a atins toate obiectivele trasate în urmă cu un an. Suntem într-un punct în care, practic, greutatea este transferată sistemului judiciar, Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea implementării. Guvernul nu trebuie însă să fie absent din această a doua parte principală a reformei.Tragând o concluzie, nu am nici cea mai mică îndoială că Raportul va consemna obiectiv tot ce s-a întâmplat în ultimul an. CITIŢI ŞI:

• Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu: Noul Cod Civil se va aplica de la 1 octombrie
• Predoiu către angajaţii de la Penitenciare: "Aveţi grijă de caschete, că ninge afară şi poate vă protejează"
• Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Legea Micii Reforme