Casa care l-a adăpostit pe ţarul Alexandru II şi a păstrat valorile naţionale sub ocupaţie ţaristă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Republica Moldova. Clădirea din centrul Capitalei, de la intersecţia străzii Columna cu strada pietonală Eugen Doga, care găzduieşte  Direcția generală economie, comerț și turism a Consiliului municipal Chișinău, poartă o încărcătură istorică de peste 170 de ani.

De aici, în perioada de ocupaţie ţaristă a Basarabiei, a început construcţia sectorului Capitalei, denumit în zilele noastre „Chişinăul vechi”, l-a găzduit pe împăratul rus Alexandru al II şi a fost şi un centru de cultură al nobilimii basarabene.  Este vorba despre conacul urban al familiei Catargi, situat peste drum de Parcul Catedralei. Bijuteria arhitecturală este inclusă în Registrul monumentelor ocrotite de stat din Republica Moldova.

Din istoria conacului Catargi

Istoria spune că pe acest loc cândva se afla o casă mai veche, care ajungea în stăpânirea căminarului Iordache Catargi (1797-1871), care a ridicat între anii 1853-1854 edificiul dat.

Ulteror, conacul a fost moştenit de fiul său, Ion Catargi. absolvent al Colegiului Juridic din Petersburg, în anii 1881 – 1896. Acesta a fost un timp Mareşalul Nobilimii din Basarabia, din 1881 până în 1897.

În 1874, el s-a căsătorit cu vara sa Olga, fiica Stolnicului Nicolae Catargi. Olga Catargi a rămas în istorie ca un mare filantrop. Dar şi ca militantă pentru păstrarea valorilor şi tradiţiilor naţionale sub ocupaţie ţaristă.

Conacul Catargi, anul 1876/ Sursa foto: arhivă

Casa lui Ion Catargi și a soției sale Olga a fost un loc important în viața culturală și socială a Chișinăului. Aici erau organizate serate și baluri, veneau oaspeți distinși și se organizau concerte. În 1877, proprietarii au oferit casa cartierului general al Comandantului Suprem al teatrului de război din Balcani.

În anii interbelici aici s-a aflat sediul unui obiectiv al Ministerului Apărării Naționale.În timpul celui de al doilea Război Mondial, casa a fost grav avariată, dar a fost restaurată în 1948. În perioada sovietică, până în 1987 clădirea, a fost un bloc de apartamente cu două intrări.

După cutremurul din 1986, casa a fost declarată improprie pentru locuit, iar locuitorii au primit apartamente noi. La sfîrșitul anilor '80 - începutul anilor '90, o parte din blocurile de apartamente cu un etaj care se aflau în interiorul curții au fost demolate.

Deşi conacul Catargi a suportat renovări majore, aspectul exterior al clădirii nu a fost schimbat.

Particularităţile arhitecturale ale clădirii

Arhitectul clădirii se consideră a fi Henrik Filip Lonsky, de origine austriacă.  Fațadele au o arhitectură în spiritul eclectismului pe baza schemei compoziționale a clasicismului, cu folosirea formelor gotice, baroce și a celor orientale, ale așa-zisului stil „Empire turque”.

Conacul Catargi pe timp de noapte

Conacul este compus din casa principală (litera A), un corp de casă (litera B), un corp de casă de locuit (litera C) și unul gospodăresc (litera D). Ansamblul este înconjurat de un gard din piatră cu un portal al intrării de onoare și o poartă din partea străzii Eugen Doga. Zidul de incintă poartă un decor din repetarea unor cercuri cu patru lobi. Poarta originală a dispărut.

Clădirea conacului este aliniată străzilor Columna și Eugen Doga, cu fațada principală orientată spre Columna. Are două etaje, cu fațadele tencuite neted. În partea curții relieful este în cădere, de aceea a fost amenajată o terasă ridicată parțial pe un subsol, rămas probabil de la construcția anterioară.

Fațada principală are o compoziție simetrică, cu un rezalit central și două laterale. În rezalitul central, la al doilea etaj se află un balcon alungit, cu baluștri, care devine accentul fațadei principale; acesta este dominat de o imitație de fronton, deasupra căruia se ridică un atic în trepte, cu un coronament cu o configurație plastică de volute. Coronamentele ferestrelor au diferite soluții plastice, cu cornișe în segment de arc și cu frontoane triunghiulare, unde domină motivele orientale. Spațiile de sub pervazurile ferestrelor sunt decorate cu baluștri de aceleași tip ca ale balconului.

Intrarea în curte se face printr-un portal înalt, cu arhitectură similară casei. Legătura dintre parter și etaj se efectua prin două scări, legate de intrările în casă prin intermediul unor antreuri alungite.

Femeia care a promovat valorile româneşti sub ocupaţie rusească

Olga Catargi a fost una din cele Una dintre cele mai culte femei din Basarabia de sub ocupaţie ţaristă. Cunoscută în epocă ca moşiereasă şi o generoa­să filantroapă.

A avut doi fii. Mihail Catargi, filozof şi diplomat român. Şi Victor Catargi, ofiţer şi senator în Senatul României.

Deşi era mai mult o autodidactă Olga Catargi era o cercetătoare pasionată a istoriei naţionale, având la conacul său de la Cobâlnea, jud. Soroca (azi în r-nul Şoldăneşti) multe artefacte preţioase.

Casa ei din Chişinău i-a găzduit pe împăratul Alexandru II, marele duce Nikolai Nikolaevici, dar şi personalităţi ale vieţii poli­tice şi culturale din Principatele Române. Printre aceştia se regăsesc George Filipescu, mareşal al Curţii Regale, generalul George Catargi, Catinca Ghika (născută Balş), cărturarul Radu Rosetti, Gheorghe Ghibănescu, ş.a.

Olga Catargi călătorea deseori la Bucureşti, unde de fiecare dată era primită de prietena ei, Regina Elisabeta, care în literatură e cunoscută sub numele de Carmen Sylva.

Istoricul Gheorghe Bezviconi care s-a ocupat de moştenirea culturală a familiei Catargi, mărturiseşte că la cona­cul din satul Cobâlnea se afla una din cele mai frumoa­se biblioteci ale Basarabiei de altădată. Precum şi o preţioasă arhivă familială, care a fost studiată de Gheorghe Ghibănescu şi parţial publicată în 1914 la Iaşi.

Olga Catargi a ctitorit câteva biserici, era epitrop de onoare al multor instituţii de învăţământ şi fi­lantropice, a intervenit pentru introducerea învăţă­mântului în limba română. O mărturie în acest sens o găsim la scriitorul sorocean Dimitrie Iov:

 Soţia lui Ion Catărgi Olga, era o mare naţionalistă şi o mare fi­lantroapă. Purta corespondenţă cu Regina Elisabeta — poeta Carman Sylva — şi avea un portret al ei în ulei, în mărime naturală.

Olga Catargi păstra legături strânse cu vechiul Regat, căci o întâlnim la 1913 comunicând Academiei Române un hrisov de pe vremea lui Ştefan cel Mare, datat la Suceava la 2 Octombrie 1487.

Aflând Olga Catargi, acum 25 de ani, că-n satul Cotiujenii Mari se află un învăţător, Ilarion Calistru, care în­vaţă elevii să spună fabulele lui Donici şi se cânte româneşte „Tatăl Nostru” şi „Sfinte Dumnezeule”, a intervenit la primul Ministru Stolypin şi l-a mutat la Cobâlnea să-nveţe şi pe alţi copii moldoveneşte. Se vede de aici câtă dragoste avea pentru limba românească şi, mai ales, câtă pu­tere avea la conducătorii ţării. Într-adevăr, vrednică urmaşă a boerilor din trecut”.

Posteritatea i-a cinstit numele după Unirea din 27 martie 1918, căminul cultural de la Cobâlnea s-a numit Olga Catargi. Şi tot ea figurează în romanul „În preajma revoluţiei” de Constantin Stere, sub numele de Paulina Andreevna Cazara.