Caniculă politică: PSD-iști cu Uber-ul, rucsacul lui Ilie Bolojan, joaca de-a președintele a lui Nicușor Dan și nesimțirea lui Mihail Neamțu.

Mercedes sau Uber: liderii PSD mimează sărăcia pentru votanți pe care sunt siguri că nu-i pierd

Recomandarea ca liderii PSD să vină „cu Uber” la ședință, în plin scandal legat de Mercedes-ul de lux al ministrului Adrian Câciu, este evident o regie politică prost mascată.

Ideea a fost PSD să arate că „a înțeles mesajul” și corectează situația după cazul Câciu. O strategie de damage control pentru a salva aparențele în media, nu pentru a nu pierde voturi.

PSD va scadea greu sub pragul de acum de 19-16% (ar fi nevoie de subiecte mai semnificative și de o presiune mai clară de la AUR). Cât timp partidul nu-și înstrăinează acest nucleu și alternativele nu sunt clare, dezbaterea despre “la partid cu Mercedes sau Uber” este zgomot mediatic, nu factor de cădere electorală. Votanții PSD, nu mai așteaptă coerență între vorbele și faptele liderilor PSD, ci doar susținere economică.

Rucsacul lui Bolojan: oamenii înțeleg miza. Bolojan va fi judecat pentru măsuri bugetare

Articolele din presă despre „rucsacul de 1300 de euro” al lui Ilie Bolojan pot fi vazute și ca mic test de imagine pentru premier: cât de mult îl afectează această înțepătură? Știrea a fost amplificată din două motive.

O parte a presei simte oportunitatea de a ataca un politician altfel greu de criticat, într-un moment în care imaginea lui este “prea” puternică; altă parte, tabloidă, folosește detaliul ca să obțină click-uri.

Susținătorii lui Bolojan pot respinge știrea ca fiind irelevantă, o diversiune. Criticii o vor folosi pentru a-l ataca ca fiind ca “ceilalți politicieni”.

Bolojan este puternic ca imagine și acest gen de atacuri încă nu au efect

Episodul cu „rucsacul” este minor, dar relevant pentru că arată că Bolojan este puternic ca imagine și acest gen de atacuri încă nu au efect. Oamenii sunt sătui și de politicieni și de campanii de atac și înțeleg că există o miză mult mai mare a guvernării și abia în funcție de asta, îl vor evalua pe Bolojan.

Spațiul de joc a lui Nicușor Dan a devenit puțin mai mic în această săptămână, președintele pare mai preocupat să se joace cu funcția de președinte, decât să o exercite

Nicușor Dan este bine intenționat și rațional, însă nu pare pe deplin adaptat la realitate. Are încredere în ideile sale și în modelul său de conducere, dar după cum acționează, pare dispus să treacă cu vederea că “sistemul” deja i-a restrâns puțin libertatea de acțiune, cum au arătat recentele numiri din Justiție.

Dacă răspunsul la această situație, este PR-ul din media pentru strângerea de mână cu Trump, atacul Declic la numirea lui Savonea și presiunea media pe Radu Marinescu pentru o speță de avocat „amoral”, atunci presiunea este slabă și nu politică, decurgând din autoritatea funcției de președinte.

În loc să folosească autoritatea pe care o are pentru a impune direcția, Nicușor Dan pare un garant al ordinii instituționale, care nu vrea să deranjeze echilibrul. Este, practic, un președinte care administrează liniștea, nu unul care forțează schimbarea.

Neamțu ar fi facut la fel mișto de Analena Baerbock sau Liv Trust?

Atacul lui Mihail Neamțu la adresa Oanei Țoiu este greșit pentru multe motive esențiale, care țin de etica politică, respectul democratic și calitatea discursului public.

Atacul la persoană, nu la idei este o deviere deliberată de la fondul dezbaterii, normalizarea misoginiei în spațiul public contribuie activ la polarizarea și radicalizarea discursului. Întrebarea este însă cum oare reacționează electoratul AUR la un atac precum cel al lui Mihail Neamțu asupra Oanei Țoiu?

O parte semnificativă a electoratului AUR este profund anti-elitist, anti-progresist și anti-sistem, iar Oana Țoiu, prin poziția politică, limbaj și apartenența la USR, pare exact „ținta ideologică”. Pentru acești alegători, atacul lui Neamțu este cel mai probabil o demonstrație de forță simbolică în fața elitei progresiste.

Despre adecvarea la funcție a Oanei Țoiu s-au spus suficiente. Însă numirile de la ministerul de externe tot mai des, sunt politice și nu mai reflectă cariera în diplomație.

Liv Trust a fost foarte criticată când, în 2022, ca ministru de externe, într-o discuție cu Lavrov, a confundat două regiuni istoric ruse, Rostov și Voronej, ca fiind ucrainiene.

Și Analena Baerbock, numită în 2021, din partea Verzilor, ca ministru de externe, în coaliția cu SPD-FDP era tânără (40 ani) și fără experiență diplomatică directă, desi avea un profil internațional mai conturat.

Probabil Neamțu le-ar fi zis și lui Trust sau lui Baerbock la fel. Asta este politica actuală, după toate șabloanele - diferită și incorectă, față de politica pe care ne-o doream.