”Sunt pensionar și postez pe Facebook”. Parcă ar fi prezentarea standard a unui membru într-o terapie de grup.
Răspunsul lui Traian Băsescu nu e întâmplător. El s-a asociat rapid cu grupul pensionarilor, întorcând în avantajul său afirmația peiorativă a președintelui Iohannis, care l-a gratulat, nervos, drept unul căruia ”îi priește pensia”, este ”foarte vocal și postac”.
Pe lângă că și-a pus în cap toți simpatizanții lui Traian Băsescu, care l-au votat în 16 noiembrie, Klaus Iohannis i-a ostilizat și pe pensionarii activi, care nu consideră că trebuie să devină legume odată ce și-au încheiat un angajament. ”Sunt pensionar după 42 de ani de muncă pe mare. Mi s-a părut o notă de dispreț pentru pensionari. La cât postează Președinția, cam cu asta își pierde timpul pentru un salariu de 6200 de lei. Postacii de partid primesc mult mai puțin pentru operațiunea asta”. Replica lui Traian Băsescu a început părând să nu-l contrazică pe succesorul său în funcție, dar a sfârșit prin a-l asocia pe președintele României cu un postac oarecare, diferențierea dintre ei venind doar din contravaloarea muncii prestate, nu din conținutul postărilor pe Facebook.
E de așteptat ca duelul verbal dintre un postac vocal și un postac taciturn să fie câștigat de cel dintâi. Surprinzătoare este reacția lui Klaus Iohannis, care a intrat pe un teren minat, tocmai știind că nu trebuie să deschidă o astfel de luptă cu Traian Băsescu care, pe lângă că e mai priceput decât el în mânuirea vorbelor, nici nu-i place să rămână dator. În calitate de șef al statului, Iohannis are la îndemână toate tipurile de comunicare oficială și neoficială. Preferă însă comunicarea cea mai simplistă, pe Facebook. Atunci, de ce l-a atacat pe fostul președinte pentru că folosește același canal de comunicare ca și el? Traian Băsescu nu mai are altă soluție pentru a-și exprima când dorește un punct de vedere. I-a rămas doar Facebook, unde oricum are de cinci ori mai puțini fani decât recordmanul Klaus Iohannis.
Greu de explicat de ce calmul proverbial al lui Klaus Iohannis s-a făcut țăndări când a fost întrebat dacă se consultă cu fostul președinte Traian Băsescu. Era la prima conferință de presă în 100 de zile, deci trebuia să aibă răbdare. El însuși făcea apel, în chiar primul minut al discursului său, la ”rațiune și răbdare”. Era abia al doilea jurnalist care adresa întrebări, iar cea referitoare la Traian Băsescu avea în vedere o prerogativă constituțională a președintelui României, aceea de a numi un ministru în funcție. Răspunsul președintelui Iohannis a fost în completă contradicție cu toate principiile pe care le-a enunțat de când a intrat în campania pentru Președinție referitoare la ”alt fel de politică”, fără atacuri la televizor. Or, aseară, președintele a demonstrat că nu-l atacă pe Victor Ponta, prim-ministru în funcție, împotriva căruia s-au strâns mii de reproșuri într-o sută de zile, în schimb atacă fără reținere un fost președinte, care nu mai are nici un rol în stat.
Prin reacția pe care a avut-o, Klaus Iohannis și-a devoalat trei laturi ale personalității, bine mascate până acum în spatele comunicării scrise.
- Frustrat de personalitatea lui Traian Băsescu, cu un talent înnăscut de comunicator cu masele, în ciuda numeroaselor gafe pe care le-a făcut și care l-au costat enorm în timp. Reacționând rapid pe Facebook, fostul președinte a rezonat cu mulți dintre criticii parlamentarilor care se consideră deasupra legii. Iohannis a pierdut trenul și s-a enervat. Dacă ar fi reacționat la timp, vocea lui Băsescu n-ar mai fi contat.
- Autosuficient, nu are nevoie de absolut nimic, cu atât mai puțin de sfaturi politice de la un pensionar ca Băsescu, căruia îi dorește, ca unui bătrânel de 80 de ani, să fie sănătos. Această atitudine e doar o accentuare a celei transmise indirect din chiar prima zi a validării sale de către Curtea Constituțională, cum că nu-l interesează o predare amănunțită a mandatului de la Traian Băsescu și nici sfaturile acestuia. În discursul său din fața Parlamentului, Iohannis a spus răspicat ”punct și de la capăt”, un fel de ștergere cu buretele a tot ce s-a întâmplat în ultimii zece ani. Cel puțin în materie de politică externă, istoria acestui ultim deceniu nu poate fi trecută la index, iar experiența fostului președinte și relațiile acestuia cu SUA și cu familia Popularilor Europeni nu ar trebui ignorate de către președintele Iohannis. De dragul României.
- Arogant, a vorbit despre faptul că, în cele 100 de zile ale mandatului său, ”România a reînceput să-și dobândească respectul și credibilitatea în marile capitale europene și din lume”. Or, decredibilizarea României s-a produs în vara anului 2012, prin lovitura dată statului de drept de fosta USL, din care făcea parte și partidul lui Iohannis, vechiul PNL. Acel moment reprezintă și stoparea demersurilor României de acces în spațiul Schengen, iar referirile repetate la necesitatea ridicării MCV nu fac decât să-l asimileze pe președintele Iohannis cu cel care se opune principiului fundamental al democrației - ”nimeni nu e mai presus de lege”: Călin Popescu Tăriceanu. Se arată amândoi la fel de aroganți.
Klaus Iohannis a declarat aseară că nu e responsabilitatea sa, ci doar a lui Victor Ponta, desemnarea lui Eugen Teodorovici ca ministru al Finanțelor, după ce acesta a votat în Senat împotriva arestării lui Dan Șova, plasându-l, astfel, deasupra legii. A preferat să spună că nu vede ”ce sens ar avea o respingere dacă nu există motive temeinice care ţin de președinte”. S-a contrazis de la un paragraf la altul al discursului: întâi a spus că blocarea justiției de către parlamentari reprezintă un lucru grav, cu efecte ce depășesc momentul unui vot, apoi a apreciat că senatorul care, prin votul său, a blocat justiția, poate deveni fără probleme ministru.
Dacă președintele Iohannis se consideră superior ”abuzivului” Traian Băsescu, suspendat de două ori cu ajutorul fostului PNL, poate să ignore criticile acestuia. Dacă însă apreciază, ca și Băsescu, că blocarea justiției de către Parlament e un fapt grav, înseamnă că avea ”motive temeinice” să respingă numirea în funcția de ministru a unui senator care a votat pentru blocarea justiției. Deci, ”postacul vocal” avea dreptate. Atunci, de ce se contrează cu Băsescu în loc să-l atace pe Ponta? Ar trebui să știe că atunci când doi se ceartă, al treilea câştigă.
Dincolo de personalitatea pe care n-am apucat s-o cunoaștem încă, președintele României fiind ținut sub un clopot de sticlă atât pe durata campaniei electorale, cât și după ce a câștigat alegerile, conferința de ieri l-a expus pe Klaus Iohannis uman, depășind mecanismul uns în cabinetele consilierilor de la Cotroceni. L-aș dori mai des în postura de președinte necititor de discursuri, ci vorbitor liber. Ar fi mai sincer și ar ajunge mai ușor la poporul pe care-l conduce, nu ca un rege, ci ca un președinte ales, cu greșeli și calități, ca orice om. Nimeni nu e perfect. Așa s-a arătat aseară, pe durata răspunsurilor la întrebările jurnaliștilor, când a contrazis adesea discursul citit. Cineva vrea să-l transforme în altceva decât este, dar butaforia se va sparge, mai devreme sau mai târziu. Poate prea târziu.
Recomandările noastre
