Când generalii se sinucid. Legătura cu spionajul în Istorie
- Florian Olteanu
- 15 septembrie 2026, 20:15
Când generalii se sinucid, legătura cu spionajul, de-a lungul Istoriei, este presupusă și uneori, chiar dovedită. Generalii respectivi au avut legătură cu planurile strategice ale României sau cu achiziții de armament. Cazurile sinuciderii a doi dintre generalii de top români, Vasile Zottu și Dumitru Ștefan Popescu, aflate la o distanță de 17 ani unul de altul par a avea un numitor comun: spionajul.
Generalii mituiți sau șantajabili: Vasile Zottu
Între generalii din 1916, numele lui Vasile Zottu este foarte bine cunoscut. Născut la 14 noiembrie 1853, Vasile Zottu avusese o carieră ireproșabilă. Fusese trecut în rezervă la 1 aprilie 1914, iar în aceeași zi, având experiență fusese numit Șef al Marelui Stat Maor. Ulterior, la 15 august 1916, a fost numit Șef al Marelui Cartier General. Comanda efectivă o avea însă generalul Dumitru Iliescu, prietenul lui Ionel Brătianu. El era subordonatul direct al lui Zottu pe linie militară și politic al lui Brătianu, pentru că era secretar general al Ministerului de Război. Iar ministru ad-interim era chiar Primul Ministru Brătianu însuși.

Vasile Zottu-Credit foto: Wikipedia
Când vine vorba de generalii care se sinucid, despre Vasile Zottu s-au vehiculat două versiuni. Prim a fost că ar fi fost cu o iubită la Predeal. Ar fi avut cu el, în vara lui 1916, planul de operații și de fortificații din zona Carpaților. Profitând de neatenția lui, amanta aparent nevinovată ar fi fugit la punctul de frontieră Predeal. Ar fi ajuns cu planurile în Austro-Ungaria. A fost o poveste pe care istoricii, mai târziu au demontat-o, dar a circulat în epocă.
Mai credibilă a fost prezența numelui său pe lista de spioni plătiți de Alfred Gunther, ofițer care acționa în interesul Germaniei sub acoperirea de director al unei sucursale de companie petrolieră. Pe lista aceea, la care contraspionajul românesc ajunsese prin interceptarea valizei diplomatice a ambasadorului austro-ungar (german după alte suse), erau jurnaliști, militari, oameni de afaceri, diplomați. Lista a fost trecută la secret de Ionel Brătianu. A fost găsită după 6 decembrie 1916, chiar în podul casei sale din București. Vasile Zottu s-a sinucis la București, la 12 noiembrie 1916.
Generalii cumpărați de oameni de afaceri străini: Sică Popescu
În anii 30, generalii români s-au confruntat cu o altă situație. România acceptase oferta reprezentantului Uzinelor Skoda din Cehoslovacia de a cumpăra tunuri pentru Armata Română. Acel reprezentant era Bruno Seletsky. Acele arme se puteau produce foarte bine și la Uzinele românești Malaxa. Cercurile apropiate regelui Carol al II-lea ar fi dorit să se câștige bani, în dauna calității a ceea ce se cumpăra.
Între generalii „sensibilizați” a fost și Dumitru Ștefan Popescu sau Sică Popescu. El comanda Corpul I Armată la Craiova în 1932-1933. El se născuse la 8 noiembrie 1874, în Romanați, la Colibași. A avut o carieră militară ireproșabilă. A fost cel care a redactat documentația de utilitate a armelor contractate de compania Skoda. Presa a descoperit că el ar fi primit bani de la omul forte de la Skoda, Bruno Seletsky.
Acuzațiile nu au fost vreodată dovedite, generalul decizând să-și pună capăt zilelor la 28 martie 1933. A lăsat scrisori de adio soției, dar și unor generali precum Constantin Prezan, Condeescu și colonelul Aldea în care afirma că era nevinovat. Indica printre calomniatori pe dr. Nicolae Lupu și pe generalul Amza. Soției sale și celorlalți, le cerea ca ei să îi apere onoarea. Scrisorile conțineau blesteme la adresa calomniatorilor.
Sinuciderea pentru evitarea dezonoarei
Generalii și ofițerii în general priveau sinuciderea drept o cale pentru a evita dezonoarea. Onoarea militară era văzută ca fiind mai presus decât viața lor. Era o lecție pe care, în general, toți ofițerii o primeau în cadrul educației în spirit militar. Cazurile de față. Zottu și Sică Popescu au făcut vâlvă în perioada în care s-au petrecut. Evident, cei doi au avut atât apărători ai memoriei cât și contestatari.