Pentru România, în 1916, Marele Război a început în ajunul Adormirii Maicii Domnului

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

România a intrat Marele Război în noaptea de 14/27 august 1916. A fost o acțiune care a marcat momentul unei acțiuni legitime, de dobândire a unui teritoriu istoric românesc. Dar, la intrarea României în Război, Austro-Ungaria nu credea în aspirații naționale iar soldații ei nu au fost prea bucuroși de oaspeți de peste munți. Mai ales că ei știau când or să vină românii de peste Munți.

România nu mai avea secrete pentru spionajul austro-ungar și german în 1916

În acel moment, în România spionajul austro-ungar penetrase puternic societatea, politica și Armata Română în anul 1914.

Colonelul Verzea, Directorul Poștelor și viitor Primar al Bucureștiului dăduse austro-ungarilor cifrul folosit în corespondența secretă. În plus, generalul Zottu și alte nume grele  erau pe așa numita listă a lui Gunther. Acolo erau oameni pe care germanii și austro-ungarii îi aveau pe „statul de plată”.

Mai există și o altă explicație. Ca stat aliat, România făcuse manevre comune cu Austro-Ungaria.  Austro-Ungaria reușise să vadă ce ofițeri puteau fi „sensibilizați” la zăngănitul aurului austro-ungar.

Succese ale spionajului românesc ignorate de factorul politic de la București

Evident, românii reușiseră și ei să obțină unele succese, dar politicul le-a ignorat. Astfel, în 1914, Ottokar Czernin este deposedat de geanta cu cifrul și lista de agenți din România. Sunt două versiuni, una a șefului contraspionajului austro-ungar Ronge, care susține că acțiunea a fost în trenul București-Budapesta, alta a lui Czernin în Memorii care spune că în București, când era la o întâlnire, i s-a spart mașina. Ambele versiuni spun că agenții români au recuperat servieta intactă și au dat-o diplomatului.

Și ambasadorul german la București va păți același lucru, românii au fotocopiat totul și au făcut ca geanta să parvină intactă. Curios este că în Casele Brătianu de la Romană, în pod, nemții au găsit fotocopiile din 1914, în primăvara lui 1917. Brătianu ordonase numai o supraveghere mai strictă a celor despre care se știa acum că sunt spioni ai Puterilor Centrale.

România nu avea ofițeri pregătiți contra-informativ

Chiar Regele Carol I până în 1914, coresponda pe teme de interes militar cu Viena și Berlinul. Singura sincopă fusese aceea că maghiarii care controlau Transilvania se mulțumeau să stocheze informațiile primite de la Berlin despre România, fiindcă ei considerau că sunt prea puțin dotați românii să poată spiona. Totuși, ofițerii români erau slab pregătiți ca nivel de protecție contrainformativă.

Un spion austro-ungar nota în Memorii, după război, că venise la un moment dat în România cu acoperire de responsabil comercial englez. A ascultat doi ofițeri care erau de la Statul Major care nu bănuiau că gentlemanul „englez” știa perfect limba română. Au discutat de manevre, fortificații la graniță și cum în vagon, era o hartă a României, nici mai mult nici mai puțin, cu un creion, unul dintre ofițeri a desenat poziții românești, simboluri de trupe, dispozitive. Cum cei doi au părăsit compartimentul la un moment dat, agentul a luat harta și s-a făcut nevăzut.

Capcana pentru șoareci de la Neajlov-Argeș

Nu a fost singurul astfel de incident. Mai târziu, înainte de confruntarea de la Neajlov, doi ofițeri care mergeau cu automobilul cu lumina de camuflaj spre pozițiile frontului cu hărți operative și ordine au nimerit fix în liniile inamice, rătăcind drumul.Așa că, generalul Socec a plătit cam degeaba cu umilința degradării militare în public după înfrângerea de la Neajlov-Argeș care a marcat necesitatea retragerii autorităților și a Armatei din București, care va fi ocupat de Puterile Centrale la 6 decembrie 1916.

Erorile grave ale generalului Iliescu

Generalul Dumitru Iliescu era prietenul lui Ionel Brătianu. Brătianu era atât șeful Guvernului cât și titularul Ministerului de Război. Generalul Iliescu era șecretar general al Ministerului și adjunctul Șefului Marelui Stat Major, Generalul Zottu.  Generalul Iliescu a avut pe mână 965 milioane lei, din care 115 lei în visteria Ministerului și accesul la un credit de 850 milioane lei. Dotarea Armatei Române s-a făcut defectuos, prin contracte date pe relații de prietenie. Așadar, România avea o armată de 800 000 soldați, instruită și echipată mai mult pe hârtie.

Cealaltă eroare a generalului Iliescua  fost aprecierea greșită că Bulgaria, învinsă în 1913 de România în Al Doilea Război Balcanic nu ar avea curaj să atace. De aceea, grosul trupelor române a fost direcționat în noaptea de 14/27 august 1916 spre Ardeal și doar o mică parte a rămas să apere frontiera terestră cu Dobrogea în Cadrilater.  În septembrie 1916, bulgarii, sprijiniți de trupe germane au atacat și au învins Armata Română la Turtucaia. Avansul din Ardeal a fost oprit iar până la 6 decembrie 1916, Capitala României va fi ocupată.