Calendar Ortodox, 28 noiembrie. Primul an în care îl sărbătorim pe Sf. Cuvios Arsenie de la Prislop

Sf. Cuvios Arsenie de la Prislop. Sursă foto: Basilica.ro

În ultima parte a lunii noiembrie, Biserica Ortodoxă marchează o zi cu semnificație aparte: pentru prima dată, pe data de 28 noiembrie este cinstit oficial Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cunoscut credincioșilor drept părintele Arsenie Boca. Ziua aduce însă și pomenirea Sfântului Mucenic Ștefan cel Nou, mare apărător al icoanelor. Cele două comemorări dau acestei date o greutate spirituală deosebită în Calendarul Ortodox.

Viața și formarea Sfântului Cuvios Arsenie de la Prislop

Sfântul Cuvios Arsenie s-a născut la 29 septembrie 1910, în localitatea Vața de Sus din județul Hunedoara. A urmat Liceul Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a încheiat ca șef de promoție în 1929. În același an s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933.

La recomandarea profesorului Nicolae Popovici, a primit o bursă din partea mitropolitului Nicolae Bălan pentru a studia la Institutul de Arte Frumoase din București. În paralel, a audiat cursuri la Facultatea de Medicină susținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale lui Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, semnată de Sfântul Ioan Scărarul, o va traduce în limba română în numai cinci luni.

În 1935, ca absolvent al Academiei Teologice, a fost hirotesit citeț și ipodiacon, iar pe 11 septembrie 1936 mitropolitul Nicolae Bălan l-a hirotonit diacon celibatar. În 1939 a mers pentru trei luni la Muntele Athos, unde a trăit o experiență duhovnicească decisivă pentru drumul monahal ales încă din studenție. La întoarcere a adus manuscrisele ce au stat la baza Filocaliei românești. A fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, iar în Vinerea Izvorului Tămăduirii din 1940 a fost tuns în monahism. În 1942 a devenit preot și stareț al Mânăstirii Brâncoveanu, pe care a restaurat-o.

După intrarea trupelor sovietice în țară, a fost arestat pentru prima oară pe 17 iulie 1945, la Râmnicu Vâlcea, și eliberat pe 30 iulie, fiind găsit nevinovat.

Anii de detenție și mutarea la Prislop

Pe 14 mai 1948, părintele Arsenie a fost arestat din nou, acuzat că îi ajutase cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Din cauza influenței sale în rândul credincioșilor, a fost schingiuit timp de o lună și jumătate, forțat să dea declarații repetate, apoi eliberat.

În noiembrie 1948, mitropolitul Nicolae Bălan l-a transferat la Mănăstirea Prislop. Acolo a devenit stareț, iar după transformarea locașului într-o mănăstire de maici, a rămas duhovnic, cu întreruperi cauzate de arestări și anchete. Pe 15 ianuarie 1950 a fost arestat a treia oară și trimis la Canal pentru detenție „administrativă” până la 23 martie 1951. Eliberarea s-a datorat patriarhului Justinian Marina, care semnalase autorităților riscul unei revolte în zona Făgărașului.

În 1953 a fost din nou anchetat, apoi închis din 5 octombrie 1955 până în aprilie 1956, la Timișoara, Jilava și Oradea. În 1959 i s-au înscenat nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și îndepărtat de la slujire — decizie anulată post-mortem în 1998. S-a stabilit la București, unde a lucrat ca pictor bisericesc până la pensionarea din 1968, rămânând permanent sub supravegherea Securității. Din 1984 s-a retras la Mănăstirea Sinaia. S-a mutat la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la 79 de ani.

A fost înmormântat, după dorința sa, la Mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, iar astăzi mormântul său este unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din România.

Pomenirea Sfântului Mucenic Ștefan cel Nou

Tot pe 28 noiembrie, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Mucenic Ștefan cel Nou, unul dintre marii apărători ai icoanelor în timpul persecuțiilor iconoclaste din secolul al VIII-lea. A trăit în vremea împăratului Anastasie al II-lea (Artemie) și a patriarhului Gherman, fiind fiu al creștinilor Ioan și Ana.

Din copilărie s-a remarcat prin dragoste pentru carte, post și viață ascetică. La 16 ani a primit cinul îngeresc, iar la 42 se retrage într-o chilie atât de mică încât cei care au văzut-o spuneau că „este mai degrabă un mormânt, iar nu locuință de odihnă”. Sinaxarul consemnează: „aici petrecea, vara arzându-se și iarna înghețând; iar sub îmbrăcăminte avea trupul încins cu fiare și de la umeri până la mijloc era înconjurat cu altă cingătoare de fier pironit de amândouă părțile și pe sub brațe cu altă cingătoare de fier”.

În vremea împăratului Constantin Copronim, icoanele erau arse, ascunse sau distruse. Sfântul Ștefan s-a opus credinței greșite care asocia icoanele cu idolatria. Pentru aceasta, a fost aruncat într-un loc de detenție unde se aflau 342 de monahi mutilați pentru refuzul de a semna acte împotriva icoanelor. A transformat acel loc într-o adevărată mănăstire.

Aflând despre influența lui, împăratul a poruncit să fie chinuit greu. Unul dintre torționari „luând un lemn, l-a lovit atât de tare pe Sfântul Ștefan în cap, încât l-a despicat”. Trupul său a fost aruncat în mare, dar creștinii l-au recuperat și l-au îngropat cu cinste.

Alte pomeniri ale zilei de 28 noiembrie

Pe lângă cei doi sfinți mari ai zilei, Sinaxarul amintește și pomenirea:

• Sfinților Mucenici care au mărturisit împreună cu Sfântul Ștefan pentru sfintele icoane;

• Sfântului Mucenic Irinarh;

• Sfinților Mucenici Timotei și Teodor, Petru, Ioan, Serghie, Teodor și Nichifor, Vasile și Toma, Ierotei, Daniel, Hariton, Socrat, Comasie, Eusebie și Etimasie.

Mâine, 29 noiembrie, sunt pomeniți Sfinții Mucenici Paramon, Filumen și Valerin.

Potrivit Sinaxarului Sfinților de pretutindeni, tot astăzi sunt pomeniți:

• Sfântul Mc. Ruf de la Roma (+304);
• Sfânta Muceniță Iluminata, fecioară de la Todi (Italia, sec. IV);
• Sf. Mc. Papinian și Mansuet, episcopi din Africa de Nord;
• Mai mulți sfinți mărturisitori din aceeași regiune;
• Sf. Cuv. Fionnchu, stareț la Bangor;
• Sf. Muceniță Juthwara din Exeter;
• Sf. Ier. Teodor, episcop în Armenia;
• Sf. Mc. Mauriciu, împărat, și cei șase fii ai săi (+602);
• Sfânta Oda din Brabant;
• Sf. Ier. Grigorie al III-lea, papă al Romei (+743);
• Sf. Ier. Ipolit, episcop de Saint-Cloud (+775);
• Sf. Cuv. Teodora din Rossano (+980);
• Sf. Ier. Teodor, arhiepiscop de Rostov (+1395);
• Sf. Mc. Cristos din Constantinopol (+1748);
• Mai mulți Noi Mucenici ruși (+1937–1941);Sf. Cuv. Serghie Srebrianski, mărturisitor (moaște aflate în 2000).