Biserica Ortodoxă o prăznuiește astăzi, 7 decembrie, pe Sfânta Muceniță Filofteia. Sărbătoarea este marcată cu cruce neagră în calendarul creștin ortodox.

Moaștele Sfintei Muceniţe Filofteia se găsesc Curtea de Argeş, iar pomenirea ei a fost rânduită îndată după ziua Sfântului Nicolae, întrucât moaştele ei au stat secole în şir în Biserica Domnească din Curtea de Argeş, care are hramul Sfântului Nicolae.

Când tărâmul bulgar de la Tîrnovo a fost ocupat de turci, în 1393, moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia au fost aduse în Ţara Românească. Se pare că de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, fiind păstrate, probabil, până în 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418), care lea aşezat în Biserica Sfântul Nicolae (domnească) din Curtea de Argeş, pe atunci catedrala mitropolitană, ctitorie a domnitorilor Basarab I şi Nicolae-Alexandru, fiul său.

Moaştele Sfintei au rămas acolo până în 1893, când, din pricina stării de degradare în care ajunsese acest lăcaş de cult, au fost mutate în bisericile Sfântul Gheorghe şi apoi Adormirea Maicii Domnului – Olari, din aceeaşi localitate.

În timpul primului Război Mondial, când o bună parte din ţară era ocupată de trupe străine, au fost duse în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti. După încheierea războiului au fost readuse la Curtea de Argeş, dar de data aceasta în măreaţa biserică ctitorită de Neagoe Basarab.

Sfânta Muceniță Filofteia a fost canonizată în 1950

Principalele momente ale mutării moaştelor Sfintei Filofteia de la Tîrnovo la Vidin şi apoi la Argeş au fost zugrăvite pe coloana de pe latura nordică a faţadei altarului Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş, unde pot fi admirate şi în zilele noastre.

"La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră, între care şi Sfânta Filofteia de la Argeş. Slujba specială închinată acestei generalizări a avut loc în octombrie 1955, la Curtea de Argeş, în prezenţa Patriarhului Justinian şi a numeroşi ierarhi români şi străini, invitaţi acolo, precum şi a numeroşi clerici şi credincioşi”, a povestit ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului.

A trăit mai mult pentru Hristos şi pentru cei aflaţi în suferinţă

După anumite ştiri privitoare la viaţa ei, muceniţa s-a născut pe la începutul veacului 13 în oraşul Tîrnovo, care pe atunci era capitala "Imperiului româno- bulgar”, întemeiat şi condus o vreme de Asăneşti, români de neam. I s-a dat din botez numele Filofteia, care în greceşte înseamnă iubitoarea de Dumnezeu, lucru pe care îl va dovedi cu fapta în cursul scurtei sale vieţi pământeşti.

Se spune că şi mama viitoarei sfinte era româncă de neam, din sudul Dunării, o femeie foarte evlavioasă. De la ea a deprins prunca Filof teia dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, faptele de milostenie, rugăciunile, postul şi alte virtuţi care trebuie să împodobească sufletul unui adevărat creştin.

Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mamă, Sfânta Filofteia rămânând astfel orfană. Cu încredere în Dumnezeu, a rămas în casa părintească, respectând toate cele ce învăţase de la mama ei, trăind mai mult pentru Hristos şi pentru cei aflaţi în suferinţă.

Suferințele  Sfintei Mucenițe Filofteia

"Tatăl ei s-a recăsătorit, luându-şi o femeie cu o viaţă cu totul diferită de cea a primei sale soţii. Era firesc atunci ca această femeie să n-o iubească pe Filofteia, obişnuită cu rugăciunea, cu postul şi cu mila faţă de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multa ură împotriva acesteia, mai ales când se ducea la biserică sau când se ruga şi făcea fapte de milostenie. În acelaşi timp, căuta să întărâte şi pe tatăl blândei copile împotriva ei. Dar toate vorbele de ocară, bătăile şi muncile la care o puneau tatăl şi mai ales mama ei vitregă n-au putut s-o abată de la virtuţile care îi împodobeau sufetul, mai ales de la faptele milosteniei”, se menţionează în viaţa Sfintei.

Sfânta care  alungă seceta și aduce ploaia

Milostenia este una dintre marile calităţi ale Sfintei Filofteia, cu ale cărei moaşte s-au făcut nenumărate procesiuni în ţară împotriva secetei.

Se spune că, de multe ori, când ducea mâncare tatălui ei la câmp, o parte din ea o dădea unor oameni săraci. Într-una din zile, pe când avea 12 ani, tatăl se hotărî să afle el singur adevărul: o urmări pe fetiţă şi văzând că, într-adevăr, împarte mâncarea cu săracii, într-un moment de mânie, a aruncat asupra ei cu barda, rănind-o grav la picior. Sângele se scurse repede din trupul firav al fetiţei de numai 12 ani, care muri pe loc. Era 7 decembrie 1218. Tradiţia susţine că, înspăimântat de uciderea propriei sale copile, tatăl a încercat să-i ridice trupul, spre a-l înmormânta. Dar Dumnezeu a îngreuiat în aşa fel trupul, încât nici tatăl ucigaş, nici alţi oameni n-au putut să-l ridice.

Îngrozit, a alergat la arhiepiscopul cetăţii Tîrnovo, istorisindu-i toate cele întâmplate. Acesta, împreună cu mai marii cetăţii, cu preoţi, călugări şi mulţime de credincioşi, s-au îndreptat spre locul în care se afla trupul neînsufleţit al tinerei Filofteia. Abia la rugăciunile ierarhului şi ale preoţilor, trupul sfintei a putut fi ridicat şi depus cu cinste în catedrala ortodoxă din Tîrnovo.

Sinaxarul susţine că sfinţii slujitori au început să spună numele unor oraşe, biserici şi mănăstiri din dreapta şi stânga Dunării, spre a vedea dacă nu se uşurează trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Când s-a rostit numele oraşului Curtea de Argeş, deodată trupul s-a uşurat şi a putut să fie ridicat.

A fost înştiinţat de îndată domnitorul român de la Argeş de dorinţa sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup să fie adus în ţara sa. A fost întâmpinat la Dunăre de domnitor, ierarhi, preoţi, călugări şi credincioşi, cu rugăciuni, cântări duhovniceşti, lumânări şi tămâie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Argeş, unde emană milostenie, vindecare şi bunătate ca o nestemată a ortodoxiei.