Nimic nu poate amuza mai mult în aceste zile, decât manifestările deontolgilor cu dunga de la caschetă imprimată pe meninge, provocate de victoria la scor de maidan a conservatorilor la alegerile pentru Parlamentul Britanic.
Ideile predominante sunt că nu au fost conservatorii buni, adică cei care au luat mult peste 50% din fotoliile disputate, ci au fost laburiștii slabi, și că în general va fi de mama lor, a britanicilor, pentru că urmează un Brexit rapid, promisiunea cu care conservatorii au și câștigat electoratul.
Prima, aia cu nu a fost câștigătorul bun, o las, pentru că este pentru persoanele aflate în dificultate, dar peste a doua nu pot trece. Așa este! În Marea Britanie va fi jale! Așa cum le este de vreo 800 de ani, de la Magna Carta încoace, de când au ținut-o din prostie în prostie. Așa au defilat o Istorie întreagă, cu mândria-n băț, ceea ce le-a adus dezastru după dezastru, cum ar fi că doar în ultimele două secole, XIX și XX, au pus capăt celor mai importante demențe continentale și au eradicat mai multe sifilisuri europene.
Nu intru în detalii, pentru că nu vreau să le stric tefeliștilor doliul, dar le recomand celor care vor să înțeleagă ceva din cum sunt clădiți oamenii ăștia, să se intereseze cum a fost cu Bătălia pentru Anglia, ce a fost acolo, de l-a făcut pe Churchill să spună „niciodată în domeniul conflictelor umane atât de mulți oameni n-au datorat atât de mult la atât de puțini dintre ei”. În acea încleștare, de la care a început pieirea lui Hitler, una din cele două demențe germane ale Secolului XX, cei mulți au răbdat cu stoicsm martiric bombardamente de noapte ale Luftwaffe, pentru ca RAF să se poată reface, în vederea aplicării unei lovituri finale aviației naziste. Știau de la Churchill ce au de făcut, căci lor doar trebuie să li se spună: „N-am nimic de oferit decât sânge, muncă, lacrimi și sudoare!”
Au luat ce le-a oferit premierul lor, cum altfel, conservator: sânge, muncă, lacrimi și sudoare. Astfel, invadarea și ocuparea Marii Britanii de către trupele naziste, Planul Otarie, a rămas doar un vis umed al lui Adolf Hitler. Despre stoparea altui mare bolnav, Napoleon Bonaparte, unul care a însângerat Europa la aceleași proporții cu cele provocate de urmașul său în patologie, cred că este suficient să spun atât: peste 6 milioane de morți.
Acum, în urma exprimării a ceea ce gândesc, pe baza a ceea ce sunt și ce îi obligă Istoria să fie, britanicii au câștigat încă un război cu inamicii lor tradiționali, Franța și Germania, de data aceasta aliați între ei.
Mândrie? Nu! Mai mult decât atât! Demnitate!
Recomandările noastre
