Marți seara a căzut bomba în Parlamentul britanic: înfrângere majoră la vot a proiectului de Acord pentru Brexit între Uniunea Europeană și Marea Britanie, o înfrângere așteptată, dar la un scor absolut neașteptat, 202-432. Cea mai rușinoasă și umilitoare înfrângere, pe o temă majoră, a unui Guvern britanic de mai bine de un secol (1924). O înfrângere ce reclama vot de încredere, ce urma să fie dat miercuri seara. Dar ce se întâmplă cu Brexitul?

Soluțiile propuse sunt trei. Mai întâi cea a Guvernului May – după votul de neîncredere, care are toate șansele să eșueze: o perioadă de reflecție de 3 zile, până luni, o solicitare către UE de prelungire a perioadei de negociere și o nouă abordare a acordului. Apoi e vorba despre luarea de cuvânt a lui Jeremy Corbyn, liderul Laburiștilor, care cere trei garanții: Marea Britanie nu iese fără acord din UE: Marea Britanie rămâne în piața comună europeană – varianta acordului Norvegiei, care anulează prin efecte back-stop-ul legat de introducerea frontierei inter-irlandeze; și garantarea liberei circulații a cetățenilor europeni. Corbyn își dorește alegeri anticipate, dar menține opțiunea unui nou referendum pentru. În fine, a treia opțiune este votul pentru un nou referendum față de articolul 50 și inversarea Brexitului, deci rămânerea Marii Britanii în UE.

De aici încolo încep speculațiile. Abordările sunt două. Prima, cea a pro-europenilor, care reflectă voința actualei majorități a populației: e pe masă opțiunea unui nou referendum. Iar această opțiune capătă din ce în ce mai multă tracțiune și dorință. Opțiunea se bazează și pe nevoia de legitimitate, odată respinsă căderea guvernului și alegerile anticipate, revenirea la cetățeni se poate face doar printr-un nou referendum. Depinde cum sunt formulate întrebările. Argumentul e și cel că, fiind respins acordul și fiind respinsă ieșirea fără acord, unica șansă rămâne un nou referendum și anularea Brexit – variantă sugerată deja și de către Președintele Consiliului European, Donald Tusk.

A doua variantă e obținerea unei prelungiri a termenului Brexitului și noi negocieri. Se discuta deja la Bruxelles pentru luna iulie, dar trebuie motive întemeiate și garanția că în acest interval se încheie tema. În cazul negocierilor cu UE intervine și faptul că Bruxellesul a subliniat că nu are altă variantă și alte cedări de pus pe masă. Revenirea la negocieri pe acordul prezent e imposibilă.

Ce se poate face este o variantă de Brexit și mai soft, cea propusă deja de liderul opoziției, varianta Norvegia, care anulează marea piedică a votării acordului în Parlament, back-stopul, procesul prin care UE menține garanțiile pentru ca Irlanda și Irlanda de Nord să rămână în aceeași formulă de acord comercial față de UE, fără frontieră între ele, adică menținerea Irlandei de Nord în piața unică.

În ambele cazuri, cred că UE nu poate oferi timp nelimitat fără motiv și opțiuni clare de mers înainte spre soluție clară. În primul caz, trebuie timp pentru organizarea și trecerea referendumului, în al doilea caz, trebuie ca la bază să fie o ofertă fermă și diferită substanțial de prima, care să justifice noi negocieri mai simple, pentru a evita prelungirea sine die a acestor negocieri, opțiunea negocierilor de dragul de a negocia sau interpretarea că cineva se joacă de-a acordul.

În ambele cazuri, timpul poate fi mai lesne obținut prin anularea Art. 50 și revenirea când lucrurile sunt clare. Acest timp va fi folosit pentru a vota în parlamentul britanic pachetul minimal - convenit și aplicabil imediat după referendum sau pe timpul unei noi perioade de tranziție spre un alt acord detaliat - prevede din start cele trei condiții: nu se iese fără acord, Marea Britanie rămâne în piața comună, Londra acceptă libera circulație a cetățenilor. După aceste teme validate din start, se poate negocia fie un nou acord tip Norvegia, fie - dacă se merge pe un nou referendum și iese cu vot invers - Marea Britanie rămâne în UE.

Cu toată complexitatea și incertitudinea viitorului, un lucru pare sigur după votul din Parlamentul britanic: atât Marea Britanie, cât și UE au de pierdut, nu se știe care mai mult, din Brexit. Iar joaca cu focul, generată de pariul la risc maxim al lui David Cameron și prelungită de hard Brexiter-i precum Nigel Farange și Boris Johnson duce la pierderi majore, suferință enormă și costuri inacceptabile pentru nici un stat, nici măcar pentru Marea Britanie, a doua economie din UE.

Iar lecțiile învățate sunt la fel de relevante: fără abordări la risc maxim și angajarea referendumurilor pe teme sensibile, ce reclamă cunoaștere specifică și pot genera spațiu pentru multă dezinformare și false promisiuni; ieșirea din UE este o catastrofă pentru orice stat membru, pentru că interdependențele de piață sunt atât de puternice încât cele 28 de state s-au sudat în cadrul UE; în fine, epoca centrifugă a UE, a căilor distincte și a populismului dominant, a inovațiilor fără studiul consecințelor și a aventurismului jucat la risc maxim și fără cap s-a încheiat definitiv, dacă Brexitul e inversat printr-un nou vot al cetățenilor britanici.