Cu apropierea datei de 3 septembrie, când se reiau lucrările Parlamentului britanic, tema Brexitului sub Boris Johnson și echipa sa de adepți ai ieșirii rapide, dure și fără acord a Marii Britanii din Uniunea Europeană revine pe agendă.

Deși în vacanță, UE a dat semnale clare privind invariabilitatea acordului convenit, care va fi reîntărit de noul Parlament European imediat după revenirea în sesiunea din septembrie.

Pe de altă parte, semnalele venite de la Downing Street 10 – sediul guvernului britanic – anunță o miză excepțională pentru Brexit, pe care actualul guvern vrea să-l livreze cu orice preț, chiar cu prețul doborârii sale în Parlament, al prăbușirii Partidului Conservator și al costurilor majore ale Marii Britanii în cadrul unui hard Brexit, sau chiar al încălcării normelor constituționale britanice.

Nu întâmplător, duminică a sosit la Londra și John Bolton, consilierul pentru Securitate națională al Președintelui American Donald Trump, cel mai mare susținător al premierului britanic. Agenda de două zile este foarte bogată, dar cele mai așteptate sunt elementele unui acord comercial americano-britanic după Brexit de către noul guvern, pentru a-și putea face calculele în perspectiva ieșirii dure din Uniunea Europeană.

Totuși toate semnalele arată că înțelegerile nu sunt neapărat toate pe aceeași linie, iar formula propusă Theresei May e cea pe care o va avea și Boris Johnson în față.

Pe de altă parte, întregul balet actual cu Brexitul pare să fie o joacă de-a pasarea responsabilității și de pregătirea unei noi campanii electorale. Deja consilierul lui Boris Johnson, Dominic Cummings, a anunțat că, și dacă o moțiune de neîncredere e depusă la adresa guvernului – care are o majoritate de un vot, dar cu o posibilitate majoră ca și Conservatorii pro-europeni, și cei care nu doresc un Brexit dur să voteze împotriva Guvernului – și trece, Guvernul Johnson tot va forța Brexitul.

Și lucrul acesta se întâmplă prin plasarea alegerilor anticipate după data de 31 octombrie când Brexitul se consumă în varianta fără acord.

Miza mare a ieșirii Marii Britanii din UE chiar și fără acord de cooperare și acord comercial după acest moment este de neînțeles, mai ales prin prisma experienței înregistrate deja de Londra în relațiile cu UE și negocierile avute. Mai mult, era de așteptat ca Marea Britanie sub Guvernul Johnson să vină cu mai multe idei și eventual cu abordări creative, noi și inedite, cu precădere vizând granița inter-irlandeză, care să permită Uniunii Europene să abordeze noile negocieri inclusiv prin prelungirea termenului de 31 octombrie.

Miza rămâne tot găsirea unei soluții care să permită ca Irlanda să aibă același regim comercial cu Irlanda de Nord pentru a nu avea o frontieră întărită în insula irlandeză, fapt ce ar genera complicații majore și ar deveni casus beli, motiv de relansare a conflictului în Iralanda de Nord. Ca să nu mai vorbim și despre separatismul scoțian.

Dar Premierul Johnson consideră că, pe această direcție, UE forțează Marea Britanie să rămână ca satelit și să respecte regulile competiției și a subvențiilor/ajutoarelor de stat, fapt ce limitează dezvoltarea Regatului. Mai mult, astfel ar fi limitate și politicile interne economice, și cele externe, ale unor noi acorduri comerciale.

Pe de altă parte, o moțiune de cenzură este pregătită deja de către liderul laburist Jeremy Corbyn pentru 3 septembrie. Cu mari șanse de a trece. Nu degeaba, Guvernul Johnson a anunțat că va anunța alegerile anticipate pentru după 31 octombrie și că va face Brexitul dur și pur înainte, chiar în campania electorală, conștient fiind de fragilitatea majorității sale.

De aici și presiunea făcută asupra Irlandei să-și schimbe opțiunile, dar și joaca de-a pasarea responsabilității ba spre UE și Irlanda de Nord, ba spre minoritatea parlamentară – gata să devină majoritate anti-hard Brexit – ba să acuze constant Comisia Europeană că nu vrea să renegocieze, ba să acuze votul la moțiune, susținând că Parlamentul nu vrea să livreze Brexitul britanicilor.

Epopeea arată clar o poziționare mai degrabă electorală, dar și una de negociere în forță cu UE și Irlanda și una de retragere și pasare a responsabilității pentru nerealizarea Brexitului către majoritatea parlamentară, cu o campanie pe liniile forte ale disputei între majoritatea rea care nu respectă voința poporului și el însuși, Boris Johson, omul pe cal alb care se bate cu toți oponenții Brexitului pentru a satisfice voința de la referendumul de acum mai bine de 3 ani a cetățenilor, și asta în campania care fie îngroapă definitiv Partidul Conservator, fie îi permite lu Johson să obțină o eventuală majoritate pentru a merge mai departe.

Evident că acest calcul cu atâtea sacrificii ridică două întrebări: de ce atâta încrâncenare pentru hard Brexit? E doar bătălie de natură electoralistă? Sau, cum întreba cineva în spațiul eurosceptic, știe ceva Londra pe care nu-l știm încă noi, ceilalți membri ai UE?

Firește că nu, altfel această cunoaștere britanică ar fi trecut lesne la premierul May și ar fi generat alt tip de negociere a Acordrului, și ar fi fost răspândită măcar la zona eurosceptică din UE. Or, s-a văzut în campania europarlamentară faptul că toate partidele populiste, naționaliste, eurosceptice de la nivel european de pe continent și-au șters pe tăcute din programe ieșirea din UE.

Lecția britanică și costurile ieșirii din UE, mai mult, costurile chiar și numai ale anunțului ieșirii sunt atât de importante, inclusiv pentru a doua economie a UE, încât au băgat Londra în recesiune pentru prima dată după 2012, iar pierderile prin delocare și plecarea forței de muncă calificată pe continent sunt enorme și se resimt pe termen lung la Londra.

Nimeni nu vrea să urmeze exemplul, cel puțin azi. Cât despre încercarea de a trece peste norme constituționale după căderea Guvernului la moțiune, prin convocarea alegerilor anticipate după 31 octombrie și realizarea Brxitului dur, e o altă problemă majoră greu de convenit și care ar putea aduce costuri în campanie, fiind blocată de Parlament.

Cert este că studiile de impact existente nu reușesc să surprindă decât o mică parte din costurile hard Brexit, ca să nu vorbim despre costurile ieșirii fără acord ca atare. În schimb se acumulează problemele la Downing Street 10, unde vine John Bolton să discute teme ca Iran, Brexit, acordul commercial SUA-Marea Britanie, Huawei/5G, China, Orientul Mijlociu, neproliferare și Operațiunea Sentinel în care Marea Britanie s-a angajat – patrularea în Golf pentru însoțirea vaselor petroliere ce trec prin strâmpoarea Hormuz.

Și aici vor fi multe teme divergente între cele două părți: Londra nu va folosi limbajul așteptat de Washington pe tema acordului nuclear cu Iranul, va fi nuanțată cu China, e greu de anticipat răspunsul pe tema Huawei – probabil va cere o perioadă de reflecție – și Washingtonul nu va aduce noutăți și avantaje în acordul comercial post-Brexit cu Londra, așa cum așteaptă Boris Johson.

De altfel o întâlnire directă Bolton-Johnson nici măcar nu e programată.