De fapt a fost omorât. Omorât de o țigară otrăvită pe care i-a dat-o un alt tânăr cu care Răzvan a copilărit. I-a dat intenționat țigara și l-a privit cum îi explodează plămânii în el. Mai încercase o dată, în urmă cu o lună, să-i facă felul în același mod, doar că atunci doza de otravă a fost mică, iar Grasu – asta era porecla lui Răzvan – a scăpat. Așa că traficanții de droguri din cartierul ploieștean Malul Roșu l-au prins, l-au bătut până la internare și i-au mai dat un joint otrăvit. Pentru că îl condamnaseră la moarte. În realitate, Răzvan Cârstea, zis și Grasu, fusese condamnat la moarte încă din urmă cu vreo doi ani și jumătate, dar nu de către traficanții de droguri, ci de către ofițerii și procurorii DIICOT Ploiești, atunci când aceștia l-au racolat pe băiat ca să le fie „acoperit” printre traficanții de cartier, fără a-i oferi însă vreo protecție și fără a ține cont de problemele lui psihice. Dar iată povestea.

 

Fiu de judecător

Răzvan s-a născut și a copilărit în cartierul Malul Roșu din Ploiești. Și tot aici și-a găsit sfârșitul. Un cartier „amestecat” cu bune și rele, ca toate cartierele din marile orașe. Tatăl lui Răzvan a fost judecător la Tribunalul Prahova. A murit pe când Răzvan avea vreo 6 ani. Un infarct la o partidă de vânătoare. Mama lui, „doamna Roxana”, și ea cu studii juridice, l-a crescut singură cum a știut mai bine. Pentru că Răzvan fusese diagnosticat cu ADHD și alte tulburări psihice, i-a pus inclusiv însoțitor, care l-a dus și l-a adus de la școală chiar și în timpul liceului. Liceul l-a făcut la Colegiul Tehnic „Toma N. Socolescu” din Ploiești. Nu a fost un copil de zece, dar nici ultimul din clasă. Mama lui era fericită cu el așa, de șase-șapte. Visa să-l vadă la facultate chiar și pe un loc cu plată. Ceea ce s-a și întâmplat. Dar până să intre la facultate, pe vremea când era încă elev și minor, o întâmplare nefericită avea să-i schimbe viața, lui și familiei sale.

Vecin cu traficanții

Cum spuneam, Răzvan a copilărit în cartierul Malu Roșu, pe strada Intrarea Gorniștilor. Din nefericire pentru el și pentru alți copii și tineri din cartier, printre vecini au existat și există și traficanți de droguri și etnobotanice. Cuiburi cunoscute de polițiști și de cei de la DIICOT. Din când în când mai au loc și razii.

Pe fondul problemelor lui psihice, Răzvan a fost o victimă sigură a vecinilor lui, traficanții de droguri. Când l-au bătut, când l-au ademenit cu vorba bună, cert este că până la urmă l-au transformat pe Răzvan în consumator și client al lor. Iar în acest context, Grasu a ajuns să fie arestat de DIICOT, iar mai apoi transformat în „agent sub acoperire”.

 

Acordul cu DIICOT

Se întâmpla în urmă cu doi ani jumătate, cu câteva săptămâni înainte ca Răzvan să împlinească 18 ani, adică să devină major. A avut loc o razie a DIICOT-ului Ploiești, un flagrant și așa a picat și Răzvan. Mama sa i-a angajat avocat, iar avocatul l-a sfătuit pe Răzvan să accepte propunerea anchetatorilor de a deveni informator împotriva traficanților de droguri din Malul Roșu. Așa că, la sfârșitul lunii iulie, după ce a împlinit vârsta majoratului, Răzvan a semnat acordul cu DIICOT-ul Ploiești. Ofițerul îndrumător avea să-i fie comisarul Sergiu Vieru, iar procurorul coordonator a fost Alexandru Soltan. Și da, aceștia știau la momentul recrutării că Răzvan suferă de tulburări psihice, însă nu au ținut cont de acest lucru.

 

Bani de cheltuialăși prime de sărbători

Răzvan Grasu și-a intrat în rol din dorința de a-și face cât mai bine treaba. Doar că ajunsese să-și testeze pe propria piele produsele traficanților. Așa îi cerea fișa postului, să fumeze marfa ca să nu dea de bănuit și să poată să penetreze rețelele de traficanți din cartier. Tot ce făcea, făcea sub îndrumarea comisarului Vieru. Răzvan îi spune „Boss Sergiu” și ajunsese să-l iubească ca pe un tată. poate și din cauză că a copilărit fără un tată și în subconștient își dorea protecția unui bărbat. Răzvan primea bani pentru ceea ce făcea în slujba DIICOT-ului. Primea bani de cheltuială, bani cu care să cumpere marfa și prime de sărbători. Iar când avea nevoie de ceva în plus îl suna pe Vieru și-l ruga frumos „boss Sergiu, mai dă și mie vreo 50 de lei…” sau cât avea nevoie. Și comisarul Vieru îi dădea. Din păcate, însă, Răzvan a devenit dependent de substanțe interzise. Dar a și ajutat la arestarea și destructurarea unor rețele de „etnobotaniști”. Până când, însă, cineva din sistem l-a „prăduit” la traficanți.

 

Otrava

Problemele au început în luna ianuarie a acestui an, atunci când în Ploiești a apărut un traficant din Brăila, poreclit Ramtsy, pe numele real Bazîru Cătălin. Acesta a adus pe piața drogurilor din Ploiești o marfă pe care Răzvan a catalogat-o drept „otravă”. I-a anunțat pe ofițerii DIICOT despre situație și a fost plecat la Brăila împreună cu traficanții pentru a afla sursa. Din rețea mai făceau parte Zaroschi Alexandru Florin, Diaconu Marian George zis și Geo, Berechet Remus Gabriel și alții. Aceste nume apar în calitate de inculpați în rechizitoriile procurorilor. Unii în stare de arest, alții în arest la domiciliu, toți pentru trafic de droguri.

 

„Nenea Geo vinde droguri!”

Geo este un traficant „bătrân” în cartier chiar dacă are doar 37 de ani. Răzvan îl știa de ceva ani pe Geo că se ocupă cu vânzarea de droguri. Pe când avea vreo 13 ani, între cei doi a exista și un incident. Răzvan, pe fondul problemelor sale psihice, a făcut o glumă de copil. A strigat pe stradă „Nenea Geo vinde droguri, nenea Geo vinde droguri!”. Doar că nenea Geo n-a gustat gluma și l-a băgat pe copil în portbagajul mașinii, l-a dus la Păulești și l-a terorizat. I-a spus că-l strânge de gât și-l îngroapă în pădure dacă mai strigă după el pe stradă. Bineînțeles că lui Geo nu i s-a întâmplat nimic. Anii au trecut iar cei doi au deveit „parteneri de afaceri”.

 

„Cine morții mă-sii e sifonarul?

Răzvan „l-a lucrat operativ” pe Geo, iar cel din urmă a ajuns în arest la domiciliu pentru trafic de droguri. În timpul anchetei, în fața ofițerilor DIICOT, Geo ar fi spus „cine morții măsii e sifonarul? Lasă că-l aflu eu și-l omor!” Judecătorii i-au dat arest la domiciliu.

Între timp cineva, nici acum nu se știe cine, a dat duma în cartier cum că Răzvan Grasu e sifonul DIICOT-ului. Bănuiala martorilor ar fi că sunt polițiștii de la Secția 2. La baza bănuielii stă o întâmplare. Un polițist de la secția amintită i-ar fi spus comisarului Vieru ceva de genul „vezi că omul vostru umblă fumat prin carier” sau „o fi Răzvan omul vostru, dar dacă mai umblă fumat noi îl săltăm”.

Ceea ce duce la concluzia fie că-l dibuiseră, fie că-l căutau din aproape în aproape. Dacă polițiștii de la circă aflaseră sau nu că Razvan este colaboratorul DIICOT-ului asta nu se știe, dar este cert că Geo și Zaroschi știau acest lucru.

 

Bătut cu tocul de la cuțit

Primul care l-a bătut a fost Geo. Cu toate că se afla în arest la domiciliu, a aflat că Razvan ar fi într-o sală de păcănele din cartier, la Fortuna. Așa că s-a dus personal acolo și l-a bătut măr. Apoi l-a trimis pe un țigan din cartier să-i mai dea o mamă de bătaie. Respectivul l-a bătut pe Răzvan cu tocul de la cuțit în cap acuzându-l că-i „sifonul” DIICOT-ului.

Revoltată, mama lui Răzvan s-a dus la ușa unuia dintre traficanți, mai exact la ușa lui Berechet, ca să-i ceară socoteală. Drept răspuns a primit și femeia o mamă de bătaie în urma căreia s-a ales cu un certificat medico-legal și îngrijiri medicale.

Atunci s-a dus să ceară ajutor și protecție celor care ar fi trebuit să-l protejeze pe băiat, adică celor de la DIICOT. A primit asigurări că totul o să fie. Doar că a fost și mai rău.

„L-am bătut că-i sifonarul DIICOT-ului, ca să se știe!”

Pe data de 10 februarie a urmat un nou episod tragic. Zaroschi Alexandru, un traficant din grupul brăileanului Bazîru zis și Ramtsy, l-a abordat pe Răzvan. I-a propus o combinație și l-a ademenit să meargă împreună la Păulești. Ajunși acolo, Zaroschi l-a bătut pe Răzvan până aproape de comă. Probabil că pe Grasu l-a salvat constituția sa de uriaș. Avea aproape doi metri și 120 de kilograme. Dar s-a ales cu multiple traumatisme, fractură de piramidă nazală, os cranian înfundat și vânătăi pe tot corpul. „L-am bătut până m-au durut mâinile!”, avea să-i mărturisească Zaroschi chiar mamei lui Răzvan în momentul în care aceasta s-a dus să-i ceară socoteală. „L-am bătut că-i sifonarul DIICOT-ului, ca să se știe!”, i-a mai spus traficantul.

 

„Săracul copil, nu i-au acordat și lui un pic de protecție”

Mama lui Răzvan a depus o plângere penală. Astăzi, bătăușul se află în arest la domiciliu dar nu pentru bătaie, ci pentru trafic de droguri. Cercetarea bătăii încă nu s-a finalizat. Un polițist mai cumsecade, impresionat de suferința lui Răzvan, i-a spus mamei acestuia în timpul cercetărilor: „Săracul copil, dacă tot i-a ajutat pe ăștia de la DIICOT să rezolve atâtea cazuri de ce nu i-au acordat și lui un pic de protecție, să nu-l mai omoare ăștia cu bătaia?!” O întrebare la care cei de la DIICOT vor trebui să răspundă. Neoficial, comisarul Sergiu Vieru i-a mărturisit mamei îndurerate că procurorul Soltan nu a autorizat protecția, dar acest lucru va trebui lămurit oficial, în cadrul unei anchete.

 

Fumul care l-a doborât prima dată

La vreo săptămână de la bătaia cruntă pe care a primit-o de la Zaroschi, Răzvan a fost „agățat” de către un vecin, Bogdan Oprea, cu care copilărise, dar nu era neapărat prieten. Acesta i-a spus că are o marfă specială pe care trebuie s-o încerce împreună.

Au mers în complexul comercial Balif de pe Șoseaua Vestului din oraș. Acolo i-a dat „un cui”. Răzvan a tras un fum și a căzut lat, cu spume la gură. Oprea a plecat și a postat pe contul de Facebook o poză cu Moartea cu coasă și textul „A murit Grasu! Ha ha ha!”. Doar că Răzvan nu murise. Încă. L-a salvat constituția sa fizică sau doza a fost prea mică. Sau amândouă. Cert este că Răzvan a scăpat cu viață, cu ajutorul oamenilor din jur care i-au acordat primul ajutor. A fost momentul în care tânărul și-a dat seama că o să fie omorât. Dar nu a vrut să renunțe la „misiune”. I-a spus mamei lui că simte că „o să-l omoare țiganii până la urmă, dar că mai are puțin și îi dovedește.” Își dorea să-i livreze comisarului Vieru, „bossu Sergiu” cum îi zicea el, toate datele ca să-i salte pe traficanții de otravă vândută pe post de etnobotanice. A mai rugat-o pe maică-sa să nu se mai bage ca să n-o omoare și pe ea. Așa spera bietul copil, că în scurt timp îi va dovedi pe traficanții din cartier. Doar că el a fost cel dovedit.

 

Ziua în care Răzvan și-a presimțit moartea

În ziua fatidică, pe 2 februarie anul acesta, nimic nu a mers bine pentru Răzvan. Nu a avut somn, s-a agitat toată noapte, iar dimineață s-a trezit devreme. A mers cu mama lui la doctor ca să ia trimitere la București la psihiatrie. Era deprimat după bătaia primită cu trei săptămâni în urmă. Trebuia să ajungă la spitalul Obregia unde se afla în evidențe pentru ADHD și tulburare bipolară. Doctorița l-a văzut trist și abătut și a pus starea lui în contul traumei fizice suferite cu ocazia bătăii. I-a dat trimiterea pentru București. Apoi Răzvan a mers cu mama lui să facă poze pentru legitimația de facultate ca să-și ia abonament gratuit pe autobuz. Au fost împreună să cumpere și ceva rechizite. În jurul orei 15 cei doi s-au despărțit. Răzvan i-a spus mamei sale că trebuie să meargă să facă ceva și că termină repede. Ca niciodată a rugat-o să meargă cu el și să-l aștepte până termină, iar apoi să meargă împreună acasă să lucreze la un proiect pentru facultate. Doamna Roxana l-a refuzat. I-a spus să vină repede acasă ca să se apuce de învățat.

 

„Ce naiba o mai fi făcut Răzvan?”

În jurul orei 18.30 pe mama lui Răzvan a sunat-o Zaroschi, cel care-l bătuse măr pe Răzvan. I-a spus ceva de genul: „Uite, femeie, că nu eu îl caut pe fii-tu, el mă sună pe mine. M-a sunat de mai multe ori, dar eu nu vreau să-i răspund ca să nu am și alte belele din cauza lui!”. Mama lui Răzvan i-a închis telefonul lui Zaroschi, cerându-i să n-o mai deranjeze pentru că tot se vor vedea la tribunal pentru bătaia pe care i-a administrat-o fiului ei. Nu a înțeles atunci rostul acelui telefon. Ea știa clar că Răzvan nu avea cum să-l sune pe Zaroschi și nici pe altcineva. Pentru că-i confiscase fizic telefonul fiului ei. Ca să nu-l mai piardă sau să nu i-l mai fure sau să nu-l mai lase pe la casa de amanet. I-l luase de două săptămâni deci clar, nu avea cum să-l sune pe Zaroschi pentru că telefonul fiului său era la locul lui, întrun sertar de acasă. Apoi, pe la ora 19.30 a mai primit un telefon, de data aceasta de la Secția 2 de poliție. I-au spus să nu se panicheze, dar că au o problemă cu Răzvan. Femeia s-a întrebat în gând ce naiba o mai fi făcut copilul.

 

„Nu-l tăiați! Încă e cald!”

După care a plecat la secție. Acolo a primit vestea cruntă: „Avem un tânăr, căzut pe spate, la măcelăria de la Malul Roșu. Trebuie să mergeți ca să-l recunoașteți”. Atunci a început să plângă și să urle. Și-a dat seama că nu are cum să fie o confuzie. Toată lumea îl cunoștea pe fiul ei, Răzvan. Mai ales Poliția. Nu a putut să meargă la locul unde zăcea mort copilul ei. S-a dus soră-sa, mătușa lui Răzvan. Tot mătușa a fost și la morgă, în jurul orei 20, ca să-i roage să „nu-l taie”, adică să nu-i facă autopsia. Femeia susține că trupul era cald și a sperat că o să se trezească. Doar că fusese declarat mort cu trei ore în urmă de către cei de la Ambulanță.

(Va urma)