Biografia lui Jorge Mario Bergoglio. Cunoscut și ca Papa Francisc, a cărui dispariție a șocat lumea. Va fi înmormântat în afara Vaticanului.

S-a născut la 17 decembrie 1936, la Buenos Aires, fiind primul din cei cinci copii ai unei familii de origine italiană. A urmat un liceu profesional cu profil chimic și a lucrat, ocazional, ca portar în baruri locale, unde era cunoscut pentru pasiunea sa pentru dansul tango.

La aproape 17 ani, a avut o revelație spirituală care l-a condus spre preoție, în ciuda dorinței mamei sale ca el să urmeze medicina. I-a răspuns că va studia „medicina sufletului”. A fost hirotonit în 1969 și și-a început activitatea pastorală în cartierele sărace ale capitalei argentiniene.

După ce s-a alăturat ordinului iezuit, Bergoglio a cerut să fie trimis în misiune în Japonia, dar a fost refuzat din cauza unei afecțiuni pulmonare care i-a afectat un plămân în tinerețe. În 1973, la doar 36 de ani, a fost numit liderul iezuiților din Argentina.

Biografia marcată de acuzații

A traversat o perioadă dificilă în timpul dictaturii militare din Argentina (1976–1983). Deși a fost acuzat că a colaborat tacit cu regimul, inclusiv în cazul dispariției a doi preoți iezuiți, a fost ulterior disculpat de laureatul Nobel pentru Pace Adolfo Pérez Esquivel, care l-a creditat cu intervenții discrete în sprijinul victimelor. O biografia controversată într-o perioadă tulbure.

În anii '80, după conflicte interne în cadrul ordinului iezuit, a fost exilat în Córdoba, unde a trăit o profundă criză spirituală. Reabilitarea sa a venit în 1992, când cardinalul Antonio Quarracino a reușit să-l impună ca episcop auxiliar al Buenos Airesului. A devenit arhiepiscop în 1998 și cardinal în 2001.

Cunoscut pentru stilul său de viață auster, Bergoglio a refuzat reședința oficială a arhiepiscopului și a preferat să circule cu mijloacele de transport în comun. A fost un susținător constant al săracilor și al celor marginalizați.

Succesor posibil

După moartea Papei Ioan Paul al II-lea în 2005, a fost considerat un posibil succesor, dar conclavul l-a ales pe Benedict al XVI-lea. După retragerea istorică a acestuia, în 2013, Bergoglio a fost ales papă pe 13 martie, devenind primul suveran pontif din emisfera sudică și primul iezuit pe scaunul Sfântului Petru. A ales numele Francisc, în onoarea Sfântului Francisc de Assisi.

Încă de la începutul pontificatului său, Papa Francisc a rupt cu tradiția: a renunțat la mantia papală, a locuit în casa de oaspeți a Vaticanului și s-a deplasat cu o mașină modestă. A inițiat reforme majore în structura administrativă a Vaticanului, a centralizat investițiile și a luptat pentru transparență în gestionarea fondurilor.

A criticat în repetate rânduri excesele capitalismului global și a militat pentru protecția migranților și a mediului. În enciclica Laudato Si’ (2015), a chemat liderii politici să combată schimbările climatice.

Modernitate în Biserică, dar și controverse

Pe plan religios, Papa Francisc a încercat să apropie Biserica de lumea modernă: a susținut uniunile civile pentru cuplurile de același sex, a relaxat condițiile pentru primirea împărtășaniei în cazul persoanelor divorțate și a pledat pentru o Biserică a milei, nu a judecății. A cultivat dialogul cu lumea musulmană și a vizitat nouă țări majoritar islamice.

Totuși, pontificatul său a fost marcat de controverse, în special în privința modului în care a gestionat scandalurile de abuz sexual din Biserică. Deși a creat o comisie de consiliere și a organizat summituri internaționale, mulți critici l-au acuzat de lipsă de fermitate și transparență. A fost nevoit să accepte demisii ale unor episcopi, dar a fost acuzat că a minimalizat inițial anumite cazuri, precum cel al episcopului chilian Juan Barros sau al cardinalului american Theodore McCarrick.

Conservatorii nu l-au aplaudat. Biografia sa

La nivel doctrinar, Francisc a fost întâmpinat cu reticență de aripa conservatoare a Bisericii, îndeosebi în contextul reformelor cerute de episcopii germani, care au solicitat hirotonirea femeilor și binecuvântarea cuplurilor homosexuale. Papa a avertizat asupra riscului de schismă, dar a convocat un sinod global, încheiat în 2024, ale cărui concluzii au dezamăgit așteptările progresiste.

În ciuda controverselor, Francisc a rămas fidel idealului unei Biserici umile, aproape de cei marginalizați. „Venit de la capătul lumii”, pontificatul său a lăsat o amprentă puternică asupra misiunii sociale a Bisericii Catolice. O pierdere grea...

Aceasta ar fi ultima frază din Biografia sa.