Big Brother. Un termen pe care ne-am obișnuit să-l folosim atunci când discutăm despre supravegherea în masă. În “1984”, romanul lui George Orwell de o actualitate tulburătoare indiferent de anul în care-l citim, găsim obsesia controlului asupra modului în care gândim. Portretul Fratelui cel Mare care „stă cu ochii pe tine” este omniprezent. Fratele cel Mare te protejează, se interesează mereu (îi pasă) de soarta ta, însă, în același timp, tu nu poți face nimic fără ca el să nu știe: te supraveghează clipă de clipă.

O obsesie pe care am regăsit-o în perioada Războiului Rece, atunci când Fratele cel Mare (Big Brother) venea din URSS, ca să te îmbrace, să-ți dea de mâncare, să-și dea lumină, căldură, un loc de muncă, o casă, o viață. În care nu aveai dreptul să cârtești împotriva orânduirii comuniste, împotriva celei mai avansate societăți, spre deosebire de cea putredă, capitalistă. Nu puteai să spui ce gândești cu adevărat, decât dacă vroiai să înfunzi pușcăria. 

În 1989 s-a produs o schimbare. Am scăpat din încleștarea Lagărului Socialist și am ales să trăim în capitalism și democrație. Un sistem în care valorile comune erau definite de respectarea drepturilor omului, dreptul la o viață decentă, libertatea cuvântului și dreptul de a a lege și de a fi ales. Pot continiua cu enumerarea lor, dar cred că le știți mai bine decât mine.

Numai că în ultima vreme pare că după 70 de ani, ne-am întors la vremurile pe care le credeam consumate în generația mea. De la stânga la dreapta, politicienii de la Bruxelles încearcă să asigure supraviețuirea Uniunii Europene prin mijloace coercitive, de tip Big Brother sau Fratele cel Mare (Big Brother). 

Motivația este aceeași: noi vă dăm, noi vă spunem cum să gândiți! Ca și când noi, românii nu am da nimic...

”Există discursuri împotriva Europei, discursuri populiste, antieuropene, anti-Bruxelles şi în felul acesta creşte popularitatea. Acestea se întâlnesc peste tot în Europa şi cred că este cazul şi în România", a spus Manfred Weber, în conferinţa de presă organizată la finalul Summitului liderilor locali şi regionali ai Partidului Popular European, care a avut loc la Bucureşti.

"Cred că, pentru viitor, UE trebuie să implementeze un fel de mecanism obligatoriu pentru statul de drept, să garanteze că aceste principii fundamentale sunt garantate în toată Uniunea Europeană. (...) Eu, ca şi candidat, vreau să propun un astfel de mecanism privind statul de drept, care să garanteze pe termen lung stabilitatea valorilor noastre. Aceste valori nu sunt sub presiune doar în interiorul UE, ci există şi o chestiune globală şi putem, ca europeni, să ne prezentăm lumii externe - în Africa, în Rusia, în China - şi să le spunem 'vă rugăm să respectaţi modul de viaţă european, cu democraţie, libertatea de exprimare, libertatea presei' şi putem să facem aceste lucruri doar dacă implementăm aceste valori şi la nivel intern în mod corespunzător", a arătat Manfred Weber.

 

Puțini știu că Republica Socialistă România avea o Constituție. În care erau garantate toate drepturile fundamentale. Dar care nu erau niciodată aplicate. cum trebuie, ci cum dorea Fratele cel Mare, de la Moscova sau de la sediul C.C. al PCR. 

Mai mult, în 1968 a fost elaborat un nou Cod Penal. A cărui motivație suna cam așa: “Poporul român, sub conducerea partidului comunist, a obținut rezultate de însemnătate istorică în dezvoltarea economiei și culturii, în făurirea societății socialiste și ridicarea nivelului de trai material și cultural.

Înaintarea cu succes a țării pe calea noii orînduiri a schimbat din temelii înfățișarea societății noastre. Relațiile de producție socialiste au cuprins întreaga economie națională, au fost lichidate clasele exploatatoare, orice formă de exploatare și asuprire a omului de către om. Dă roade bogate politica partidului de înfăptuire a industrializării, de dezvoltare a agriculturii, de creare a unei economii multilaterale, echilibrate, bazate pe cuceririle contemporane ale științei și tehnicii. (…) 

Transformările petrecute în structura societății noastre, intensa activitate politico-educativă desfășurată de partid, au determinat profunde schimbări înnoitoare în profilul spiritual al oamenilor muncii. Se dezvoltă morala nouă, întemeiată pe înaltele îndatoriri față de societate, pe atitudinea înaintată față de muncă, de proprietatea obștească, față de legile statului și regulile de conviețuire socială.(…) 

Considerînd că infracțiunile împotriva orînduirii socialiste, împotriva a ceea ce poporul nostru a cucerit prin lupte grele și îndelungate, constituie crimele cele mai grave față de popor, codul penal prevede pedepse aspre împotriva acelora care săvîrșesc acțiuni contra securității statului sau a capacității sale de apărare.”

Un exemplu de asemenea infracțiune era propaganda împotriva orânduirii socialiste. Aceasta era fapta persoanei care săvârşeşte prin orice mijloace şi în public acte de propagandă cu caracter fascist, sau întreprinde acte de propagandă orice altă acţiune în vederea schimbării orânduirii socialiste, sau din care ar putea rezulta un pericol pentru securitatea statului.

Schimbarea Orânduirii Socialiste a fost înlocuită cu Schimbarea Statului de Drept. De aici s-ar fi putut inspira domnii Manfred Weber (popular) și Frans Timmermans (socialist), liderii europeni care doresc să ne conducă după aceleași metode, neînțelegând că discursul anti-european capătă forță în primul rând din cauza lor, a modului în care înțeleg să facă politică. Popoarele  europene, mai ales cele care au trăit experiența comunistă, nu au multă răbdare cu acest tip de birocrație, de opacitate, de negarea unor realități. 

Personal nici eu nu înțeleg de ce trebuie să accept să trăiesc într-un sistem în care protocoalele secrete din justiție reprezintă o normă a Statului de Drept timp de 15 ani, în care politica anticorupție este aplicată doar adversarilor politici, în care minciunile sunt acceptate spuse la Bruxelles de către Laura Codruța Kovesi sunt acceptate cu seninătate, mai mult sunt răsplătite cu un post bine plătit, iar ignorarea abuzurilor și fuga de responsabilitate a celor vinovați este binecuvântată de la înălțimea Comisiei Europene. 

Ceea ce nu înțeleg oficialii europeni este faptul că politica de tip Big Brother nu le-a reușit rușilor, nu o să le reușească nici lor. Politica pumnului în gură aplicată de URSS a dus la revolte permanente, iar deznodământul a fost prăbușirea unui sistem anchilozat și anacronic.

Ceea ce sper să nu se întâmple și cu Uniunea Euopeană, un proiect mult mai generos decât îl prezintă Manfred Weber și Frans Timmermans. Cei doi care vor să devină Fratele cel Mare (Big Brother).