Școala românească este constant ”reformată” de politicieni care trăiesc cu convingerea că au idei geniale. Până acum însă, cu foarte mici excepții, toate aceste idei s-au dovedit dezastruoase și au agravat criza din sistem.

Ministrul Remus Pricopie a lansat ideea de a impune grădinița obligatorie de la vârsta de 3 ani. Politicianul nu propune o dezbatere publică pe această temă. Nu invită părinții, psihologii și educatorii să contribuie cu opiniile lor la discutarea subiectului. Pur și simplu anunță termene concrete de la care ”trebuie” să aplicăm această măsură. Nu avem încotro, cu alte cuvinte, exact așa cum nu am avut încotro de fiecare dată când  vreun ministru a crezut că știe el mai bine ce trebuie schimbat. Un mod comunist de a impune schimbarea. O bzaconie.

Aproape fără excepție, toți politicienii care au ”reformat” școala în ultimii 25 de ani au impus schimbări inutile, de formă, fără a avea idee cum să acționeze asupra problemelor care îmbolnăvesc școala ca un cancer.

Niciunul nu a găsit calea prin care politizarea excesivă a școlii să fie stopată.

Numirile politice pe funcții de conducere în școli și inspectorate școlare au plasat constant în poziții de decizie tot felul de incompetenți care au agravat criza din sistem. Fenomenul s-a agravat de la an la an și cu fiecare schimbare a majorității parlamentare au fost promovați oameni tot mai incompetenți și proști pe funcții de conducere în școală. Indivizi care într-o țară normală nu ajungeau nici portari la o școală au fost promovați directori numai și numai pentru că au avut carnetul de partid potrivit.

Politrucii deveniți directori de școli sau șefi prin inspectoratele școlare au amplificat lehamitea oamenilor capabili, umiliți în toți acești ani și prin politica de salarizare promovată de toate guvernele.

Nici un ministru nu a fost capabil să obțină salarii decente pentru profesori, o altă problemă serioasă. Sub imperiul principiului autonomiei universitare s-au produs alte aberații care au distrus și mai mult educația în România.

Universitățile au fost lăsate să derapeze în zone care nu mai au nicio legătură cu ceea ce ar trebui să fie învățământul superior. Zeci de facultăți s-au transformat în afaceri și fabrici de profit cu diplome.

Scopul lor nu a mai fost să producă pentru societate cei mai buni specialiști în domeniu, ci să umfle cât mai mult cifrele de școlarizare cu taxă, pentru a încasa cât mai mulți bani. Orice principiu a fost sacrificat pentru scopul principal de a mulge cât mai mulți bani prin locurile cu taxă. S-a ajuns la situații execrabile în care numărul locurilor cu taxă este mai mare și de trei ori decât cel al locurilor ”normale”.

Rectorii s-au transformat în patroni de SRL-uri universitare și decanii au devenit șefi de raioane în magazine de diplome.

Nici un ministru nu a fost capabil să perceapă gravitatea acestui fenomen și să impună vreo măsură normală. Ba mai mult, unii dintre ei s-au grăbit să ia măsuri care să salveze cash flow-ul fabricilor de diplome atunci când notele de la Bacalaureat au fost sub așteptări.   

Deasupra de toate aceste probleme, politicienii care s-au jucat de-a reforma cu școala nu au fost capabili să sesizeze măcar schimbarea de care are nevoie societatea. Niciunul nu și-a pus problema că, înainte de a umple capul copiilor cu informații, școala trebuie să construiască caractere, să modeleze valori importante în noile generații.

După 25 de ani de la căderea comunismului, sistem care avea bine conturat portretul cetățeanului de care are nevoie, nimeni nu a creionat setul de valori pe care școala ar trebui să-l construiască în noile generații.

Școala este fundația pe care ne construim viitorul. Acum școala românească este intoxicată și îmbolnăvită de politruci, finanțare mizerabilă, foame de bani și lipsă de viziune.