Ar putea bloca. în viitor, și politica de încurajare a imigrației pe care o promovează elitele
globaliste…. Cu o singură condiție, ca populiștii să reușească să câștige alegerile legislative care urmează în două țări foarte importante.
În Polonia, data alegerilor a fost deja fixată. Naționaliștii conservatori din Partidul Lege și Ordine (PiS- Prawo I Sprawiedliwość) vor încerca să-și reconfirme statutul de principală forță politică a țării la scrutinul din 13 octombrie. Câștigători detașați ai alegerilor europene, conservatorii din PiS sunt creditați ca mari favoriți și pentru scrutinul legislativ (47 la sută din intenția de vot, potrivit politico.eu). Lupta se arată, la prima vedere, ușoară, mai ales că principala coaliție pro-europeană nu adună mai mult de 20 la sută din intenția de vot, potrivit aceluiași sondaj. Totuși, investițiile masive ale lui George Soros în media poloneză, susținerea pe care establishmentul european o va acorda opoziției, dar și declarațiile politice din ce în ce mai vehemente ale Papei Francisc ar putea face ca scorul electoral al PiS să fie mult mai mic decât se așteaptă.
Tot pe 13 octombrie ar urma să aibă loc alegeri și în Italia sau cel puțin asta pare că își dorește ministrul italian de Interne Matteo Salvini, liderul Ligii. De o bună bucată de vreme, alianța dintre Liga lui Salvini și Mișcarea 5 Stele merge foarte prost, practic dintr-un scandal în altul, iar ruperea ei este iminentă. Salvini, de altfel, pare să vrea să forțeze alegerile anticipate: „mergem imediat în Parlament pentru a recunoaște că nu mai există o majoritate”. În traducere liberă, susțin jurnaliștii de la ilgiornale.it, cuvintele ministrului de interne italian înseamnă fără remanieri și lămuriri, „lăsăm decizia rapid alegătorilor”. Și în Italia, la prima vedere, populiștii de dreapta ai lui Salvini au prima șansă. Potrivit politico.eu, Liga se poate bizui pe o intenție de vot de 38 la sută. Procentul nu este chiar atât de mare ca în Polonia, dar ziariștii de la ilgiornale.it spun că o previzibilă alianță post-electorală de dreapta (formată din Ligă, partidul lui Berlusconi Forza Italia și naționaliștii din partidul Fratelli d’Italia ) ar avea majoritatea în Parlament. E și motivul pentru care liderii Mișcării 5 Stele încearcă să tergiverseze scrutinul anticipat.
Ecuațiile alegerilor din Polonia și Italia au, însă, și o mare necunoscută. Cât de importante vor fi efectele „ingerințelor” externe. Și nu e vorba de veșnica implicare rusească, ci de manevrele aliaților occidentali. Establishmentul european va ține copios partea așa-zișilor pro-europeni, poate și prin manevre de tipul Russiangate (ca în cazurile Strache și Savoini). La rândul său, suporter declarat al conservatorilor din PiS, Trump îi va sprijini probabil în alegeri (deși la recentele alegeri europene americanii s-au cam ferit să se implice). Se pare, de altfel, ca administrația americană și-a ales favoriții și în alegerile din Italia. Potrivit ilgiornale.it, „Acum, când experiența guvernului (de coaliție n.r.) pare să se încheie, Statele Unite observă mișcările din Italia cu mult interes. Pentru că este clar că un viitor guvern, în cazul alegerilor anticipate, nu poate să nu fie format în mare parte din reprezentanții Ligii Nordului, iar acest lucru i-ar servi lui Trump ca să aibă un aliat pe vechiul continent, într-o perioadă în care Angela Merkel e din ce în ce mai dificilă și Uniunea Europeană, odată cu ascensiunea lui Boris Johnson în Regatul Unit, pare că va pierde Londra. (…) Guvernul SUA știe perfect că Liga va face o alegere clară, atât în ceea ce privește expansiunea Chinei, cât și decizia de a nu respecta dictatele acestei Uniuni Europene cu tracțiune franco-germană”.
În această luptă la baionetă dintre cele două tendințe politice opuse din lumea Occidentală (suveraniști versus globaliști) există, însă, și un factor „spiritual”, dacă îi mai putem spune așa. Și Italia, dar mai ales Polonia, sunt țări preponderent catolice, iar cuvântul Papei, cel puțin în teorie, ar putea face diferența. Iar Papa Francisc pare să-și fi ales și el tabăra politică. Ultimele declarații sunt edificatoare în acest sens. Într-un amplu interviu acordat presei, Suveranul Pontif amestecă în mod creator învățăturile lui Macron (Suveranismul, pe de altă parte, este văzut de pontiful de la Vatican drept „o exagerare care se termină întotdeauna prost” și care „duce la războaie”) cu cele ale lui George Soros (Bergoglio îndeamnă UE să investească în Africa „pentru a ajuta la rezolvarea problemelor lor și a opri, astfel, fluxurile de migrație”) pentru a ajunge la o concluzie pe cât de clară, pe atât de controversată- Uniunea Europeană are datoria de a-i primi pe cei disperați.

E încă o dovadă că Sfântul Părinte e hotărât să aducă dogma creștină în acord cu secolul XXI, uitând de vechea învățătură „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”.

 

Te-ar putea interesa și: