Evul mediu al democraţiei româneşti, siniştrii ani 90 ai mineriadelor şi ai “noi muncim, nu gândim”, s-a întors în forţă. Manipularea primitivă, invectiva groasă, minciuna sfidătoare sunt din nou elementele de forţă ale unei guvernări disperate să-şi păstreze beneficiile.
Stilul fesenist de campanie şi politică nu a murit, iată că este la fel de energic şi brutal ca acum 25 de ani. Bâtele au fost scoase din grotă şi lovesc cu sete. Procedura este respectată cu stricteţe, partitura este aceeaşi, doar a avut succes în 1990 şi 1992.
“Legionarii care flutură steagul verde pe străzile Capitalei” ai lui Ion Iliescu din 1990 sunt acum “fasciştii din presă” şi “naziştii” lui Victor Ponta. “Vânduţii” care nu “au mâncat salam cu soia” au devenit astăzi “duşmani ai României”. La fel ca în 1990, vremelnicii aflaţi în fruntea ţării se identifică cu însăşi ţara iar abuzurile lor sesizate familiei europene din care cu toţii facem parte sunt înfierate cu acelaşi fals patriotism zbierat, un naţionalism inconsistent şi primitiv.
Violenţa este acum aproape la fel de prezentă în societate ca în vremurile cele bune ale mineriadelor şi este la fel susţinută şi încurajată de la nivelurile de vârf ale Puterii. Jurnalişti agresaţi pentru că îşi fac meseria sunt ridiculizaţi de premierul ţării lor, (“Ce, a murit cineva?”, a spus Ponta la Antena 3 despre violenţele din timpul “plimbării” de la Cotroceni), în timp ce un angajat zelos al aceluiaşi post de televiziune (atât de apreciat de prim-ministru) flutură o bâtă, ameninţă şi râvneşte la moartea altor români fără ca nimeni să îl sancţioneze.
În 1990, violenţa şi propaganda neagră aveau ca scop intimidarea vocilor critice şi acoperirea unui adevăr dureros: comuniştii şi privilegiaţii sistemului care omorâse peste o mie de români cu doar câteva luni înainte se păstrau la Putere. Cu ajutorul lui Ion Iliescu. Astăzi, urmaşul bolşevicului Ion Iliescu îi aplică metodele pentru a tăinui o altă realitate dureroasă: o guvernare coruptă şi incompetentă care condamnă România la subdezvoltare şi violenţă.
Acum 25 de ani cel mai amplu şi frumos protest faţă de confiscarea României de către neocomunişti a fost “Piaţa Universităţii”. Din nou, românii au ajuns la exasperare şi îşi manifestă tot mai intens protestul. Şi nu sunt acele suflete amărâte din iarna lui 2012, plătite cu 50 de lei să strige în faţa Teatrului Naţional, ci tineri performanţi şi educaţi. Piaţa, spaţiul, în care ei se revoltă este una infinit mai amplă, fără graniţe fizice, unde nimeni nu ia bani ca să adere iar manipulările sunt sancţionate imediat. Este vorba de reţelele sociale, de Facebook, locul de unde în ultimele zile zeci de mii de tineri au împrăştiat manifestele de protest a doi români faţă comportamentul premierului PSD.
“De când guvernezi dumneata am trecut prin toate stadiile de revoltă. Am fost în stradă. Am plâns de nervi acasă. Am discutat aprins ore în şir cu prieteni la fel de indignaţi. Apoi am vorbit singură. Mi-am tot zis că o să te opreşti. Dar văd că nici n-ai gând de aşa ceva. (...) Oamenii cinstiţi, educaţi şi harnici din ţara asta te dispreţuiesc profund cu toate că au ajuns să se teamă de dumneata şi de măsurile abuzive pe care le aplică guvernul fără tăgadă sau remuscari. Se tem straşnic de noaptea minţii marca PSD care se aşterne intens peste ţară. Se tem şi de apetitul sălbatic al guvernanţilor pentru abateri şi nelegiuiri”, protestează aici Mihaela Grădinaru.
„Sunt mâhnit. Sunt ultragiat. Sunt frustrat. Sunt revoltat. (...) De scuzele voastre penibile ne-am săturat! Ne-am săturat și de roviniete, acciza pe carburant, amenzi uriașe, în condițiile în care suntem o țară de mâna a treia la nivelul infrastructurii rutiere! Încetați să vă mai bateți joc! Oamenii sunt furioși. Și sunt foarte mulți, credeți-mă, care curând vă vor zbura din funcțiile pe care le ocupați vremelnic și iresponsabil”, se revoltă aici şi Bogdan Fălcescu.
Barbaria rânjeşte din nou în România şi la fel ca acum 25 de ani tinerii sunt cei care se ridică primii. Căci numai înspre barbarie ne putem îndrepta când meritocraţia este strivită de mediocritatea promovată de interesele electorale ale PSD în educaţie, când munca oamenilor care-şi plătesc conştiincios taxe este umilită de pomeni pentru clientela de asistaţi a PSD, când înjurătură mitocănească este emblema postului TV cel mai agreat de PSD şi când violenţa faţă de femei a ajuns să fie tratată cu zeflemea de şeful PSD. PSD, partidul care se află la un pas de a acapara puterea totală în România.
„Piaţa Universităţii” din 1990 a sfârşit înecată în sânge, cu mulţumirile lui Ion Iliescu. Greu de crezut că tinerii protestatari de astăzi mai riscă să se confrunte cu o asemenea sălbăticie, însă partidul lui Ion Iliescu are noi ghioage cu care să lovească, le-am văzut cu toţii în acţiune la Antena 3. Umilirea în public, batjocura în văzul a sute de mii de oameni, sunt noile bâte ale mardeiaşilor politici. Barbariei de azi i se opune însă un spaţiu infinit mai mare, în care capacitatea de reacţie şi rezistenţă este imposibil de anihilat. Într-un peisaj mediatic masiv controlat, singura şansă ca forţele întunericului să fie învinse o reprezintă noua Piaţă a Universităţii care se manifestă liber pe reţelele sociale.
Recomandările noastre
