Chiar dacă este una dintre țările care suferă cel mai mult din cauza sancțiunilor internaționale impuse, Coreea de Nord are totuși un colac de salvare neexploatat la maxim, adică resursele minerale.
Estimativ, Coreea de Nord are o bogăție minerală estimată între 6 și 10 trilioane de dolari, potrivit cifrelor oferite de două institute de cercetare din Coreea de Sud, scrie publicația National Interest.
Printre bogățiile care se ascund acolo se numără cuprul, aurul, minereul de fier și zincul, împreună cu minerale rare, plus zăcăminte de petrol și gaze.
Toate acestea s-ar putea dovedi, pe hârtie, un avantaj economic crucial pentru regimul dictatorial de la Phenian. Totuși absența infrastructurii necesare de prelucrare la capatitate maximă și, evident, a expertizei face aproape imposibilă expoatarea acestor valori.
Centrul de Studii Strategice și Internaționale Lloyd Vasey sugerează că producția minieră nord-coreeană se află într-o scădere semnificativă din 1990 încoace, rata medie operațională a minelor fiind sub 30% din potențialul lor, din cauza „deficitului de echipamente” și a rețelei de electricitate învechite.
Chiar și cu acest marasm al sectorului și în pofida restricțiilor impuse actorilor privați, industria minieră continuă să comprime 14% din economia Coreei de Nord. China este pionul investițional care a ținut până acum pe o linie de plutire ramura minieră, cu investiții de ordinul sutelor de milioane de dolari.
Recomandările noastre
