În spatele Pepinierei Tei- Toboc din Sectorul 2 al Capitalei, pe un drum șerpuit care se termină într-un câmp tapetat pe margini cu câteva vile aliniate perfect ca niște soldați instruiți, o căsuță răsare pe un petic de pământ înconjurată de boscheți uscați. În curte, un maidanez de culoare albă își anunță stăpânul că niște străini îi bat la poartă. Un scârțâit de ușă trântită la perete, iar în fața noastră ni se afișează un bărbat solid, la prima vedere, care se îndreaptă către noi.


FOTO;„Bocănilă“ este singurul iepure rămas din „gașca“ de 15. Adrian îl hrănește zilnic



Locuiesc în câmp de 15 ani

„Cu ce vă pot ajuta?“, ne întâmpină omul cu vocea sa groasă. „Am înțeles că urmează să fiți evacuat din casă, pentru că pe aici va trecea autostrada A3“, îi răspundem noi. Aflăm că se numește Mircea Ion, are 46 de ani și este tatăl a șapte copii. Ne poftește înăuntru.


FOTO:Ca niște frați adevărați, Florin (9 ani), Adrian (12 ani), Ana Maria (11 ani) și Flori (4 ani și jumătate) se uită împreună la desene. Pe telefonul mobil



Cu el și cu soția lui, care nu se afla în acel moment acasă, era plecată să rezolve niște probleme cu actele, locuiesc doar cinci, doi se află în grija bunicilor. „Stăm aici de 15 ani. La început, am dormit într-un vagon de tren, cam juma' de an. Apoi, cu mâinile acestea brăzdate de muncă, am ridicat ceea vedeți dumneavoastră aici, ca să aibă și copiii mei un acoperiș deasupra capului. Așa cum am putut eu. N-am avut niciodată casă, părinții mei sunt din Ialomița, dar nu avem unde să stăm acolo, iar soția, de aici, din Sectorul 2. Însă nu ne înțelegem cu socră-miu. Dacă mai trăia soacră-mea…nu ajungeam așa. Dumnezeu s-o ierte!“, își începe bărbatul povestea.



FOTO;Copiii își ajută părinții la treburile casei. Adrian, cel mai mare dintre cei patru, se ocupă cu băgatul lemnelor în sobă. Flori, cea mai mică, i le dă la mână



Antreprenorul nu vrea să le demoleze casa

Acestuia îi este teamă că va veni și ziua când va fi evacuat, însă nu știe unde săși ducă copiii. Aici locuiește fără forme legale, nu este terenul lui, iar casa pe care a ridicat-o se află chiar pe linia pe unde va trece Autostrada București-Brașov. Potrivit reprezentanților Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, antreprenorul motivează imposibilitatea demolării acestei construcții improvizate prin lipsa identificării unei soluții pentru asigurarea unui spațiu de locuit.


FOTO:Ori de câte ori au ocazia, copiii se zbenguiesc cu ce pot. Deși dorm înghesuiți în pat, micuții nu sunt supărați



Segmentul București-Ploiești nu are spații de servicii, toalete sau benzinării

În data de 11.01.2016 a fost semnat Contractul „Proiectare și execuție Parcări de Scurtă Durată și Spații de Servicii pe Autostrada București – Brașov, Secțiunea București – Ploiești” cu Antreprenorul Asocierea SC Good Prod SRL – SC Axia SRL – Transproiect 2001 SA. Valoarea contractului este de 35.070.840,37 lei fără TVA.Până în prezent, antreprenorul nu a reușit să constituie Garanția de Bună Execuție, condiție obligatorie pentru începerea contractului. Astfel, nu a putut fi emis Ordinul de Începere al lucrărilor pentru acest contract, anunță reprezentanții de la Drumuri


FOTO;Cu toate că trăiesc în condiții grele, copiii nu simt asta. Au o cămăruță a lor plină cu jucării



„Dacă mă evacuează, iau copiii și mă mut cu cortul în fața primăriei“

Odată ce am pătruns în casa ridicată de Mircea, chicote de copii se auzeau dintr-o altă încăpere. Patru mogâldețe își lipiseră fețele de geamul din sticlă și ne făceau cu mâna. Ochii umeziți de bucurie ai tatălui, care își cerea tot timpul scuze pentru că ne băgase într-o casă care nu era aranjată așa cum trebuia – pereți scorojiți, oale cu mâncare pe mese și tocurile de la geam șubrede – îți umpleau sufletul de bucurie. Când ușa s-a deschis larg, Florin a fost primul care ne-a sărit în brațe. Aproape că am simțit că vrea să ne pupe, dar nu a făcut-o, însă ne-a luat, pe rând, de gât. Pe mine, și pe fotoreporter. „El este Florin.

E mai bol năvior. Are epilepsie. Trebuie să stea mereu cineva lângă el“, ne-a spus Mircea, care a completat cu faptul că trebuie să fie cu ochii-n patru și pe țiganii care vin la furat: „Stăm în câmp. Vă dați seama că este un pericol, dar până acum nu am avut probleme. Dacă mă evacuează, îmi iau copiii și mă mut cu cortul în fața primăriei. Sper să nu se ajungă până acolo“. În timp ce bărbatul ne povestea prin câte a trecut, cei patru copii se uitau la desene animate. Pe telefonul mobil. Televizorul funcționează doar pe TVR 1, însă este deschis numai seara.


FOTO:Autostrada București-Brașov „a mușcat“ din buza gardului peste care familia Ion își duce traiul 



„Am avut o antenă prin care prindeam mai multe posturi. Acum ne uităm doar la TVR 1. Avem un generator și îi dau seara drumul ca să avem lumină în casă. Nu mă vait, îi mulțumesc lui Dumnezeu că suntem sănătoși. Am ce să le pun pe masă copiilor“, ne-a spus mândru tatăl Mircea, în timp ce copiii nu își ridicau ochii de la desenele animate.

„Onțanu mi-a zis că în casa mea se simte ca la mama lui“

De câte ori iese afară să mai tragă câte o țigară, ochii lui Mircea se ridică peste gardul înalt de vreo doi metri și privește cum macaralele găuresc pământul chiar la câțiva zeci de metri de casa în care locuiește fără forme legale. Între timp, Adrian, băiatul cel mare, a ieșit afară să-l hrănească pe „Bocănilă“, singurul iepuraș care a mai rămas în cușcă. Poate nici el pentru mult timp.

Fata cea mare – foarte bună la învățătură

„Trebuie să meargă la școală. Este în clasa a V-a, dar pleacă puțin mai devreme ca să nu întârzie. El pleacă, și sora lui vine, ea este în clasa a VIII-a“, ne-a spus Mircea, care o laudă pe fetiță că este foarte bună la învățătură. Brusc, bărbatul se învârte de colo -colo și ni se destăinuie. „Onțanu a fost la noi în casă. Nu mai știu exact când. A venit cu o secretară grasă care abia a încăput pe ușă. După și și-a agățat cojocul într-u cui de era să-mi dărâme peretele, atât părea de greu, și-a împreunat mâinile deasupra sobei și a exclamat: „Ce bine și cald e aici! Ca la mama acasă.“ Parcă a căzut cerul pe mine când l-am auzit. Am vrut să-l întreb dacă și mama dânsului locuiește tot în câmp, dar m-am abținut“, povestește o întâmplare când, într-o campanie electorală, fostul edil al Sectorului 2 i-a călcat pragul. Brusc, telefonul îi sună. Este soția care îi spune că a alergat toată ziua cu actele pentru casă. „Poate ne-o auzi Dumnezeu rugăciunile“, oftează Mircea.