Era imediat după Primul Război Mondial. Teresa Irixmayer avea 16 ani, era săracă, dar avea bucle blonde și ochi mari albaștri.

I se spunea că e frumoasă, dar spăla vasele și cârpea ciorapii familiei de la periferia Vienei.

Peste un an se căsătorea cu un farmacist care avea casă pe unul din marile bulevarde ale Vienei, doi servitori și un automobil. La 20 de ani se plictisi și divorță.

Se spuse atunci că o luase pe un drum greșit. Era întâlnită în toalete strălucitoare în locuri frecventate doar de lumea bună.

În cercurile diplomatice se vorbea că ambasadorul Chinei se îndrăgostise de ea.

Un magazin de mobile de lux își deschidea porțile în Shanghai la 1928. Patroana lui era o europeancă nespus de frumoasă. Se zvonea că era în relații amoroase cu un important personaj din guvern, fost ambasador la Viena.

Zvonul face ca înalta societate chineză să-i devină clientă, iar negoțul îi înflorește.

Shanghai 1930. Se deschide o bancă, cu firma „Irixmayer & Co”. Nu era un eveniment apariția încă unei bănci în Shanghai, dar în scurt timp se află că aceasta făcea afaceri pe picior mare cu guvernul chinez.

Războiul sino-japonez - 1936. Se știe că mareșalul Tchang Kay Tchek este hotărât să țină piept cu orice preț și că, timp de câțiva ani poate, guvernul chinez va fi cel mai mare cumpărător de arme din lume.

Cine va lua comenzile?

Noutatea cade ca o bombă în toate bursele planetei. S-a ivit un nou Basil Zaharoff, cunoscut ca cel mai mare negustor de arme din Primul Război Mondial, care a știut să cucerească încrederea guvernului chinez.

Este vorba de o doamnă blondă, cu ochi albaștri. Ea acaparează majoritatea comenzilor de armament. Nu se poate face nimic fără ea.

Numele ei e Teresa Irixmayer.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric