E doar vina mea că am descoperit mai târziu romanul remarcabil al lui Zahar Prilepin intitulat Patologii, publicat în 2014 la Curtea Veche Publishing, în traducerea lui Mihail Vakulovski, a cărui măiestrie ca traducător face ca textul să se citească de parcă ar fi fost scris direct în română.
Din fericire, însă, nu e o poveste românească, ci profund rusească. Autorul, Zahar Prilepin, s-a născut în 1975, a urmat filologia la Nijni Novgorod și apoi s-a înrolat în trupele speciale OMON. Alături de ele a participat între 1996 și 1999 la războiul din Cecenia, și se simte că fiecare pagină din text e bine înrădăcinată în experiențele autorului.
Patologii se dezvoltă pe două planuri: pe de o parte intervenția din Cecenia a unei unități de elită, pe de altă parte istoria de dragoste a personajului-narator, o istorie nefericită, care-l face profund vulnerabil în plan personal, urmând destinului de copil crescut în orfelinat. Unitatea OMON din roman e încartiruită într-o fostă școală din Groznâi. Fostele săli de clasă devin dormitoare sau puncte de observație. Acoperișul școlii devine un punct strategic, care domină zona din jur, unde se mai află și niște blocuri construite în perioada Hrușciov (iar traducătorul bine face că păstrează terminologia și le numește hrușciovnici). În prima fază a bătăliei, toți cecenii prinși în teatrul de operațiuni sunt executați cu sânge rece, iar cadavrele incendiate.
Scenele sunt crude, iar naratorul are parte de remușcări și de imagini de coșmar. În partea a doua a bătăliei, rolurile se inversează, pentru că trupele speciale rusești sunt atacate în școală și sunt depășite strategic și numeric de ceceni. Fiecare pagină redă scene dramatice. În bine dozade episoade de flash back, naratorul rememorează scenele lui de dragoste amară cu o fată care a cunoscut prea mulți bărbați. În tot timpul acesta auzim personajele întrebându-se ce caută acolo, ce este Dumnezeu, ce rost au toate acestea, cum vor scăpa. Iar unii dintre ei nu mai scapă. Cadavrele rămân fie în aer liber, fie în fostele săli de clasă.
Ne puteți urmări și pe Google News
E imposibil să nu remarci că povestea aceasta schițează un model al dezagregării imperiului rusesc: la început cuceritorii execută fără judecată și își imaginează că au dreptul să facă orice, ignorându-și reținerile morale, iar apoi foștii cuceritori nu mai visează nimic altceva decât retragerea.
Dacă privim așa, Patologii e un roman premonitoriu, vizionar, și atinge un nivel de profunzime superb. Sunt pagini de literatură profundă, mult peste povestea de viață a autorului, care a lăsat în urmă și texte cu conotații rasiste, și care în februarie 2017 a format un batalion de voluntari pus în slujba așa-numitei Republici Populare din Donețk, care luptă împotriva Ucrainei. Destinul autorului nu se ridică la nivelul scrierii sale.
Recomandările noastre
