Cunoscutul istoric Adrian Papahagi a lansat un atac dur la adresa filosofului Mihai Șora , pe care îl acuză că nu ar trebui să dea lecții de morală ținând cont de trecutul sau controversat.

Adrian Papahagi spune că Mihai Șora și-a vândut imaginea pentru un videoclip publicitar în condițiile în care este un comunist revenit în România, în anul 1948, care a fost angajat imediat în Ministerul de externe condus de Ana Pauker, în timp ce în acea vreme mulți tineri erau persecutați de comuniști. Reacția lui Adrian Papahagi vine în contextul în care acesta mărturisește că in urmă  cu câteva zile a condus pe ultimul drum un prieten, pe care îl aprecia foarte mult, care a fost persecutat pe vremea comuniștilor .

,,Acum câteva zile am condus la groapă un prieten, un om pe care îl stimam nespus.

În 1948, la 13 ani, acest om născut într-o însemnată familie boierească din Moldova fuge de comuniști, călare, 60 de kilometri, în toiul nopții. La nici 16 ani este arestat. Viața lui se oprește. Mama lui se sinucide în închisoare, iar el își petrece următorii patru ani la Jilava, în lagărul de muncă forțată de la Bicaz, în regim de exterminare, iar apoi la Văcărești și Târgu Ocna.

După eliberare, încearcă disperat să fugă din țară și în cele din urmă reușește să se alăture soției sale în Germania.

Asemenea oameni nu și-au vândut imaginea și povestea în filmulețe lăcrimoase, menite să promoveze vânzarea de electronice sau, mai știi, vreun partid politic.

Ei vorbeau mereu cu o imensă pudoare despre teribilă lor suferință.

Așa arată o viață mutilată.

Un comunist revenit din proprie inițiativă în România comunistă, în 1948, și angajat imediat în Ministerul de Externe condus de Ana Pauker, în timp ce alți tineri treceau prin cele descrise mai sus nu are dreptul moral să explice națiunii cum “s-a oprit” viața lui sub comunism.”, scrie Adrian Papahagi pe pagină sa de facebook.

Adrian Papahagi merge mai departe și lansează un nou atac virulent la adresa filosofului Mihai Șora. ,,Rușine, domnule Șora, rușine tuturor celor care azi ne livrează sofisme și nuanțe, în loc de claritate morală! Nu vorbim despre o operă mai mult sau mai puțîn importantă, nici despre mitinguri politice fără risc existențial, ci despre impostură recentă a unui film mincinos”.