Antonescu dat pe mâna sovieticilor! Adepții încheierii armistițiului de către Antonescu au primit lovitura încă din 31 august 1944!

În seara de 23 august 1944, Emil Bodnăraș, sub aliasul Inginer Ceaușu vine la Palat, alături de Lucrețiu Pătrășcanu. Dacă ultimul e preocupat să își scoată tovarășii din ilegalitate prin amnistie, primul are o misiune importantă: predarea lui Antonescu către sovietici.

Antonescu, deținut în Vatra Luminoasă

Emil Bodnăraș pregătise preluarea lui Antonescu în cele mai mici detalii Asta arată rolul exact al comuniștilor la 23 august 1044. Maniu nu avea gărzi de corp, îl oferise pe Ilie Lazăr. Coposu susținea într-un interviu că primise permis de port -armă prin relațiile lui Maniu atât el cât și Lazăr. Emil Bodnăraș conta pe muncitori și ospătarii de la Cina, toți ilegaliști și agenți conspirați.

Bodnăraș îi duce pe Ion și Mihai Antonescu în cartierul Vatra Luminoasă din Estul Capitalei. Acolo, el avea o tovarășă de încredere, unii spun amata lui, funcționară. Ea i-a primit pe Antonești și se zice că le-ar fi dat de mâncare un păsat de tărâțe și dovleci din aceia consumați de porci. Ideea era ca Bodnăraș să jongleze cu sovieticii.

Regele, Sănătescu, Maniu, Titel Petrescu, Brătianu erau practic în plus. Antonescu era în mâna comuniștilor, deci, normal ei au luat partea leului la 23 august 1044. Doar cu ei în echipa câștigătoare, sovieticii ar fi negociat.

Antonescu, dus la Moscova

Când Tolbuchin și alți ofițeri superiori vin la București, în fruntea Armatei Roșii, ei întreabă de Antonescu. Antonescu a fost predat și dus la debutul lui septembrie, via Galați, prin Basarabia, Ucraina, la Moscova. Acolo a fost deținut undeva într-un loc secret. Sovieticii au luat prizonieri români fiindcă Stalin le dăduse ordin să nu țină cont de proclamația regelui.

Evident, Stalin era convins, iar paranoia era punctul lui forte, că încă mai sunt pro-fasciști în Armata Română. Voia să lase cât mai puțini ofițeri români la conducerea Armatei Române. Doar avea două divizii în URSS, gata construite din prizonieri: „Horea Cloșca și Crișan”, „Tudor Vladmirescu”.

Lovitura dată „antonescienilor” de istorie

Încerc doar să-mi inaginez cum s-ar fi comportat Stalin cu Armata Română în eventualitatea că ar fi ajuns Antonescu la armistițiu. Opinia mea este că s-ar fi petrecut „al doilea Katyn”. În plus, colonelul Dragomir dăduse înainte de 23 august celebrul mesaj în care spunea că nu erau de acord să lupte în Transilvania, unde Hitler ne-ar fi pus pe aceeași poziție cu horthyștii.

Să reținem data: 31 august 1944 a fost data la care Emil Bodnăraș puncta decisiv: îl preda pe Antonescu sovieticilor și astfel, cu excepția celor 140 000 prizonieri și a ofițerilor închiși după 1948 în temnițele gulagului românesc, marea parte a soldaților care au supraviețuit războiului au scăpat cu viață.

Atrocitățile sovietice din Polonia ar trebui să fie suficiente pentru cei care tot mai cred că Antonescu ar fi salvat România..

Sursa foto: Arhivă