International
Angajații japonezi, izolați în camere speciale pentru a demisiona. Cum funcționează metoda „oidashi beya”
Oidashi beya / sursa foto: arhiva EvZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
În Japonia, unele companii au recurs la o metodă controversată pentru a renunța la angajații pe care nu îi mai considerau necesari: îi transferau în departamente speciale, unde primeau puține sarcini sau erau obligați să execute activități monotone, în speranța că vor demisiona de bunăvoie, potrivit Japan Times.
Practica, cunoscută sub numele de oidashi beya, a devenit subiect de dezbatere publică în special în perioada restructurărilor economice din anii 2010.
Așa-numitele „camere de excludere” au fost semnalate în mai multe companii japoneze, inclusiv în industria electronică și în sectorul tehnologic.
Angajații transferați în aceste departamente erau îndepărtați de activitatea profesională obișnuită, de echipele din care făceau parte și de responsabilitățile corespunzătoare experienței lor.
Metoda urmărea să creeze presiune psihologică și să determine plecarea voluntară, evitând procedurile și obligațiile asociate unei concedieri.
Ce înseamnă, de fapt, „oidashi beya”
Expresia japoneză oidashi beya poate fi tradusă prin „cameră de excludere” sau „cameră de alungare”. Nu este vorba neapărat despre încăperi în care angajații sunt închiși, ci despre departamente create sau utilizate pentru izolarea profesională a unor salariați.
În aceste structuri, oamenii puteau ajunge să nu mai primească proiecte importante, să fie excluși de la ședințe sau să execute activități fără legătură cu pregătirea lor profesională. În unele situații, li se cerea să caute alte posturi în interiorul companiei sau să accepte programe de plecare voluntară.
Potrivit publicației The Japan Times, această strategie urmărea să îi facă pe angajați să se simtă atât de marginalizați încât să aleagă singuri să părăsească organizația.
De ce este dificilă concedierea angajaților în Japonia
Fenomenul este legat de particularitățile pieței muncii japoneze și de tradiția angajării pe termen lung. În special în marile companii, relația dintre angajator și salariat s-a bazat mult timp pe stabilitatea locului de muncă, promovarea în interiorul organizației și acumularea experienței în aceeași companie.
După prăbușirea bulei economice de la începutul anilor 1990, numeroase firme au fost nevoite să își reorganizeze activitatea și să reducă cheltuielile. În acest context, presiunea pentru diminuarea personalului a intrat în conflict cu protecția juridică acordată angajaților.
Totuși, legislația japoneză nu interzice în mod absolut concedierile. Articolul 16 din Legea contractelor de muncă prevede că o concediere este considerată abuzivă și invalidă dacă nu are motive obiectiv rezonabile și nu este acceptabilă din punct de vedere social. Această regulă limitează posibilitatea companiilor de a renunța arbitrar la personal.
Cazul Ricoh și intervenția autorităților
Un exemplu important a apărut în 2013, când Tribunalul Districtual din Tokyo a decis că transferul a doi angajați ai companiei Ricoh către o filială, unde urmau să desfășoare activități de calificare inferioară pregătirii lor, reprezenta un abuz al dreptului de organizare a personalului.
japonia / sursa foto: © Oliviarusso | Dreamstime.com
Cei doi angajați, ingineri de profesie, fuseseră îndemnați în repetate rânduri să demisioneze. Ulterior, au fost transferați la activități precum ambalarea și etichetarea produselor. Instanța a considerat că măsura urmărea să îi determine să părăsească voluntar compania.
În 2014, Ricoh a anunțat că va renunța la transferurile de acest tip pentru aproximativ 100 de angajați, în urma unei hotărâri judecătorești și a unei înțelegeri ulterioare.
De asemenea, Ministerul japonez al Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a investigat în 2013 acuzațiile privind transferurile angajaților în departamente cu activități inferioare pregătirii lor. Potrivit informațiilor publicate de specialiștii în dreptul muncii, ancheta nu a confirmat existența unor dovezi suficiente de constrângere la demisie în cazurile investigate, dar autoritățile au atras atenția asupra obligației companiilor de a respecta legea și demnitatea angajaților.
O practică asociată restructurărilor economice în Japonia
Conceptul de oidashi beya este apropiat de un alt termen japonez, madogiwazoku, care desemnează angajații marginalizați și ținuți deoparte de activitatea principală a companiei. Expresia face referire la imaginea salariaților care ajung să stea lângă fereastră, fără responsabilități importante.
Cele două fenomene reflectă tensiunile dintre modelul tradițional al angajării pe termen lung și nevoia companiilor de a se adapta schimbărilor economice.
Recomandările noastre
