Andreea Esca are o carieră de succes, o familie frumoasă, notorietate, succes la public şi poate spune că are tot ce îşi doreşte, dar nu toate au fost chiar atât de bine setate în viaţa ei încă de la început.

Spre exemplu, înainte de 1989, ea nu şi-a cunoscut bunicul din partea mamei din cauză că acesta a murit la scurt timp după ce fusese eliberat din închisoare.

Prezentatoarea principalului jurnal de ştiri de la Pro Tv susţine că regimul comunist este cel responsabil pentru dispariţia prematură a bunicului.

Într-un interviu pentru revista Tango, Andreea Esca a povestit cum acesta a executat o pedeapsă grea de 15 ani, care a lăsat urme adânci în organismul său.

„revistatango.ro: Mama e tot cochetă, aranjată, ca tine?

Mama e mult mai cochetă și mai aranjată! Toți colegii mei de liceu și de școală generală mă întreabă ce face mama, nu îi interesează ce fac eu.

Mama era blondă, avea părul lung, era scundă, dar foarte bine proporționată, și foarte haioasă. Era foarte prietenoasă și toți copiii veneau la noi. Îi chema pe toți acasă.

Mie mi se părea că eu sunt foarte cool că pot să vin cu toți prietenii mei acasă, iar ea știa ea de ce îi cheamă, să vadă ce fac, cine sunt…

revistatango.ro: Ți-a fost confidentă când te-ai îndrăgostit?

Da, întotdeauna, știe tot și acum. A vrut să dea la teatru când era la liceu, numai că tatăl ei făcuse închisoare politică și nu a vrut să scrie pe hârtiile acelea că a murit, pentru că așa făceau atunci copiii ca să poată să intre la astfel de facultăți.

A rămas îndrăgostită de tot ce înseamnă acest mediu artistic.

revistatango.ro: Bunicul de ce a făcut închisoare?

Pentru că era împotriva comuniștilor. A făcut cincisprezece ani de închisoare politică. Eu nu l-am cunoscut, eram foarte mică atunci și a murit la puțină vreme după ce a ieșit din închisoare.

revistatango.ro: Asta v-a marcat în vreun fel familia?

Nu știu, nu am avut acces decât la niște povești. Pe ei însă, da. Bunica mea nu lucra, s-a trezit la 39 de ani singură, cu doi copii, nici nu avea haine cu care să iasă pe stradă, pentru că avea înainte niște haine extrem de elegante, care nu mai erau potrivite vremurilor.

Bunica mea nu ieșea fără pălărie din casă. Nu a avut ce să facă, s-a dus și s-a angajat. A lucrat în tot felul de locuri până când a fost angajată la Teatrul Național, unde cunoștea pe cineva. Probabil de aici a luat mama contact cu teatrul.”

sursa: revistatango.ro