Andreea Antonescu a dat tot din casă! Interviu fără perdea

Andreea Antonescu a dat tot din casă! Interviu fără perdea

Liberă la mare, „Noapte de vis sau Prima iubire au fost fredonate ani mulţi de tineri care se regăseau în versurile pieselor interpretate de trupa Andre. Andreea Antonescu şi Andreea Bălan au cunoscut faima la o vârstă fragedă, copilăria lor identificându-se cu succesul.

De 1 Iunie, Andreea Antonescu, jumătatea brunetă a trupei Andre, a vorbit despre copilărie, succes şi sacrificii.

„Eu mi-am dorit să ajung aici, nu vedeam altceva în afară de muzică. (...) Drumul spre celebritate a fost unul greu şi anevoios. (...) Am fost persoana care a ales varianta mai grea a drumului pentru că am considerat că întotdeauna nişte paşi mici vor deveni siguri şi atunci voi construi o carieră în adevăratul sens al cuvântului” - a dezvăluit artista.

Cu toate acestea, ea recunoaşte că, dacă ar fi să dea timpul înapoi, ar alege acelaşi drum.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Drumul spre celebritate a fost unul greu şi anevoios, în sensul că orice lucru pe care doreşti să-l duci la nivel de performanţă necesită timp şi foarte multă muncă şi necesită perseverenţă, aş spune eu, mai ales că de fiecare dată am fost persoana care a ales varianta mai grea a drumului pentru că am considerat că întotdeauna nişte paşi mici vor deveni siguri şi atunci voi construi o carieră în adevăratul sens al cuvântului.

Mi-ar fi fost foarte uşor să alunec spre diverse piste care ar fi fost, probabil, un pic mai uşoare, dar am ales varianta cealaltă, pentru că mi-am dorit ceva de calitate. Întotdeauna am fost genul de persoană care alege calitatea în locul cantităţii”, a mărturisit Andreea Antonescu.

Ea îşi aminteşte de momentul în care a decis ce va face în viaţă.

„Când aveam trei ani aveam un pick-up cu viniluri şi ascultam Angela Similea şi Mirabela Dauer şi eram absolut înnebunită după muzică. Deci, era o chestie a mea, nu eram copilul împins de părinţi. Ulterior, am participat în festivaluri în jurii şi am putut face diferenţa între un copil care îşi doreşte să fie acolo şi un copil care practic încearcă să ducă la capăt visul părintelui căruia nu i s-a împlinit vreodată visul de a deveni artist. Eu mi-am dorit să ajung aici, nu vedeam altceva în afară de muzică.

Cu toate că am avut piedici din partea tatălui meu în prima fază, el fiind inginer nu ne înţelegea pe mine şi mama, care mama fiind învăţătoare mă 'fura' de la şcoală, de la doamna învăţătoare, şi mergeam la concerte, totul fără să ştie tata, până în momentul în care şi tata a fost convins de acest talent al meu, de toată această îndârjire a mea şi a mamei de a încerca o carieră în muzică. Bineînţeles, că la început nu s-a gândit nimeni că se va ajunge aici, dar eu, ca şi copil, am sperat de mică să-mi transform acest vis în realitate şi cred că am reuşit”, afirmă Andreea Antonescu.

„Nu exista altceva în afară de şcoală şi muzică. Era un preţ pe care ştiam din start că îl voi plăti. La şcoală, dacă scădeam spre nota 8 ni se anulau concertele” - şi-a continuat ea povestea.

„Părinţii mei mi-au explicat că atâta timp cât îmi doresc să fac performanţă în muzică necesită foarte multă muncă, dar pe de altă parte încercau să-mi explice - şi nu ştiu cât înţelegeam eu la vârsta aia, dar acum înţeleg - cât de mare ajutor îmi va da şcoala. Eu nu înţelegeam de ce trebuie să stau să citesc, nu-mi plăcea să citesc deloc, eram o împătimită a matematicii şi preferam oricând să rezolv probleme la matematică decât să citesc un volum din 'Cireşarii' - apropo am citit un singur volum din 'Cireşarii' în copilărie, am citit 'Uliţa copilăriei' şi 'În casa bunicilor' de Ionel Teodoreanu şi am mai citit încă ceva, cam atât de încântată eram eu în a citi, - dar nu aveam ce să fac, doamna învăţătoare era acasă, cu mine, deci nu aveam scăpare, că îmi convenea sau nu îmi convenea, temele de bază la română, şi la literatură, şi la gramatică - gramatica plăcându-mi, recunosc - trebuiau făcute.

Dar erau făcute aşa cum erau pentru că nu mă pasionau şi atunci am înţeles că una fără alta nu se poate, mai ales ulterior când am intrat în Andre şi programul era unul absolut infernal, mai ales că la şcoală, dacă scădeam spre nota 8 ni se anulau concertele şi atunci, şi eu şi Andreea, ştiam foarte clar că totul la noi se rezumă la şcoală, pentru că trebuia, nu înţelegeam neapărat de ce, dar trebuia, şi atunci am luat-o aşa şi nu am mai stat să analizăm de ce, şi muzica de care noi eram pasionate şi era ceea ce noi voiam să facem. Era practic un preţ pe care noi îl plăteam pentru a ne mulţumi părinţii şi pentru a ne continua noi visul”, a rememorat ea acele vremuri.