Atunci când elefanții se bat sau fac dragoste, iarba este cea care suferă, a rezumat fostul premier și ministru de Externe Adrian Năstase situația tensionată dintre Rusia și Occident.

Specialist în relații internaționale, Adrian Năstase a făcut o analiză a situației internaționale din zona Ucrainei. El a vorbit despre conflictul dintre Rusia condusă de Vladimir Putin și țările occidentale grupate în jurul Statelor Unite, prin prisma sferelor de influență.

În opinia sa, este dificil de rezolvat dilemma legată de suveranitatea unuia și securitatea vecinului. Adrian Năstase crede că rezolvarea situației ține de calitatea liderilor din statele aflate în dispută și de capacitatea lor de a gestiona relațiile internaționale.

„Evident că nu ne place teoria sferelor de influență. Totuși, ele au existat și există din punct de vedere politic, economic, cultural și militar. Chiar și în cazul României. Sigur, suveranitatea unui stat este incompatibilă, teoretic, cu sferele de influență. dar trebuie să acceptăm că, în condițiile militare de astăzi, securitatea unui stat este legată de securitatea vecinilor săi și de securitatea internațională. În plus, «percepția pericolului» poate determina reacții iraționale”, a arătat Adrian Năstase.

Analiza lui Adrian Năstase poate fi citită în continuare:

„Despre Doctrina Monroe în interpretare rusească

Se vor împlini, anul viitor, 200 de ani de când președintele SUA, James Monroe, a prezentat în față Congresului american ceea ce s-a numit «Doctrina Monroe» – care cerea metropolelor europene să nu se mai amestece în afacerile interne ale Americilor. Era o reacție la procesul de colonizare spaniol, britanic, francez, portughez, desfășurat în America de Sud și în America de Nord. În felul acesta, Statele Unite și-au marcat o importantă sfera de influență. În timp, această doctrina a fost contestată de unele state din zona, cu sprijinul URSS. Cuba este cel mai cunoscut exemplu. Nu este cazul să dezvolt.

În perioada Războiului rece, a fost lansată «Doctrina Brejnev» – tot o afirmare a unui principiu al neamestecului în afacerile interne dar vizând ansamblul țărilor socialiste față de acțiunea occidentală. Cazul Cehoslovaciei, din 1968, este elocvent.

Ce afirmă, în esență, «Doctrina Putin», în zilele noastre? După ce s-a extins în fostul «lagăr socialist», Occidentul să nu se amestece în «afacerile interne» ale țărilor din fosta Uniune Sovietică. Dincolo de frustrările legate de umilințele de la începutul anilor ’90, atitudinea Rusiei este însă contestată de statele suverane apărute din destrămarea URSS, care doresc să-și aleagă singure regimul politic și alianțele. Teoretic, asta dorea și Cuba, la începutul anilor ’60 și era să pornească, din acest motiv, un război nuclear.

Pe de altă parte, amplasarea de baze militare și de armament greu în apropierea granițelor Rusiei generează și ar genera probleme pentru securitatea Rusiei, obsedată de diverse «cordoane sanitare» (Doctrina Truman, etc).

Evident că nu ne place teoria sferelor de influență. Totuși, ele au existat și există din punct de vedere politic, economic, cultural și militar. Chiar și în cazul României. Sigur, suveranitatea unui stat este incompatibilă, teoretic, cu sferele de influență. dar trebuie să acceptăm că, în condițiile militare de astăzi, securitatea unui stat este legată de securitatea vecinilor săi și de securitatea internațională. În plus, «percepția pericolului» poate determina reacții iraționale.

Dilema suveranitatea unuia vs securitatea vecinului este greu de rezolvat, așa cum în cazul fluviilor de graniță «succesive», statul din amonte nu trebuie să folosească în totalitate apă, în detrimentul statului din aval.

În această ecuație, că și în altele din istorie, un rol determinant pentru rezolvarea conflictelor îl are calitatea liderilor. De o parte și de altă. Și, va reamintesc, atunci când elefanții se bat sau fac dragoste, iarbă este cea care suferă”, a scris fostul premier pe blogul personal.