Prilejuit de celebrarea celui mai important moment din existența neamului nostru, volumul coordonat de istoricul și diplomatul Adrian Cioroianu - „Un centenar și mai multe teme pentru acasă. Ce au învățat și ce nu au învățat românii din ultimul secol de istorie” - este o radiografi e a unei societăți (în general), o evidențiere sau, dacă vreți, o identifi care a crăpăturilor din mecanismul care ar trebui să pună pe picioare o națiune (în particular). Cioroianu, alături de alți 17 specialiști din diferite domenii, au luat la pipăit verigile slabe ale țării - „de la armată la şcoală, de la arhive istorice la planifi care strategică, de la benzi desenate la practica guvernării -, iar concluzia e alarmantă. Mai jos, veți afla și de ce.

- Evenimentul zilei: Ați lansat zilele trecute, la Gaudeamus, volumul Un centenar și mai multe teme pentru acasă… (Editura Polirom). Ce teme ne dați pentru acasă, stimate domn? Ce n-au învățat românii din ultimul secol de istorie? Și cum ar putea aceste lecții să-i ajute pe români la înțelegerea prezentului?

- Adrian Cioroianu: Mi-ar face plăcere să dau eu teme pentru acasă, dar văd că până una-alta cea care ne dă teme este Istoria noastră, trecutul ultimei sute de ani, care explică multe dintre problemele pe care le avem azi: de la raporturile generice cu legea până la statutul intelectualului, de la starea spitalelor la alianțele noastre strategice. Nu vreau să stric plăcerea lecturii și nu voi povesti aici cartea, dar eu și coautorii am identificat mai bine de o duzină de probleme încă nerezolvate la noi - sau, cum le-am numit eu, teme pentru acasă pe care nu prea le-am făcut niciodată în ultimul secol.

 

Cel mai bun scenariu pentru Basarabia

- În vârtejul acestui an s-a vorbit/scris enorm despre Centenarul Marii Uniri și aproape deloc despre Unirea de la 1859, care a fost, de fapt, baza unirii de la 1918. Cu alte cuvinte, dacă n-ar fi existat „Mica Unire” - cum meschin este numită - n-ar fi fost posibilă nici unirea cea mare. Chiar, nu vi se pare nemeritată eticheta „Mica Unire”?

- Desigur, toate evenimentele istoriei noastre se leagă între ele, unirea din 1918 nu s-ar fi făcut fără cea din 1859, după cum nici 1859 nu ar fi existat fără războiul european al Crimeei sau fără revoluțiile de la 1848 s.a.m.d. Dar evenimentele se pot celebra și separat, așa că eu propun să ne bucurăm că am avut două uniri, chiar daca inevitabil una a fost mai «mare» decât cealaltă.

- Sărbătorim o sută de ani de la Marea Unire, e adevărat, doar că astăzi nu mai poate fi vorba despre România Mare sau România dodoloață de atunci. Credeți că se poate vorbi serios, pe termen mediu, de reunirea Basarabiei cu țara-mamă? Sunt pregătiți românii pentru o eventuală reunificare? Dar moldovenii/basarabenii?

- Desigur că nimeni nu poate citi în viitor, dar, bazândumă pe ultimele decenii, în acest volum eu scriu că, în viitorul apropiat, cel mai bun scenariu pentru Republica Moldova ar fi apropierea ei de orbita Uniunii Europene. În plus, să nu uităm acest detaliu hotărâtor: „avem parte de ceea ce votăm” - și acest lucru este valabil și pentru cetățenii Republicii Moldova.

Ne fuge țara de sub picioare

- Cum arată România în prezent, la 100 de ani de la Marea Unire? Care-i sunt slăbiciunile, ce-ar trebui să reparăm, ce-ar trebui schimbat pentru ca țara să intre în rând cu celelalte state ale Uniunii Europene?

- Aș spune că despre aceste „slăbiciuni” este cartea, de la economie la educație, de la armată la situația minorităților și de la politică la demografie. Nu vreau să le enumăr aici, mai curând invit pe cei interesați să citească textul meu și cele ale celor 17 autori, specialiști în diverse domenii, care au răspuns invitației mele. Pe de altă parte, aș spune că România de azi este mult mai închegată decât cea de acum 100 de ani. Singura mare problemă pe care o avem acum este cea demografică - acum 100 de ani populația noastră era în creștere, azi ea este în scădere dramatică.

- Dăm, după Siria (măcinată de război), cel mai mare număr de emigranți/expatriați Vestului, Europei Occidentale. Au plecat mulți medici, profesori, ingineri, buni meseriași - ai căror copii nu se vor întoarce probabil niciodată în România. Ce-i de făcut? Ne fuge România de sub picioare!

- Cred că primul pas ar fi să ne punem toți la o singură masă, sociologi, demografi, oameni ai bisericii și oameni politici de toate orientările etc. și să vedem ce politici transpartinice concrete putem adopta în viitorul imediat. Pentru că la noi, după 1990, s-au suprapus două probleme: creșterea numărului celor ce au plecat a fost simultană cu scăderea numărului nașterilor. Având două probleme conexe, trebuie două soluții complementare: încurajarea pe orice cale a nașterilor și stimularea românilor de vârstă activă să rămână în România și să poată munci și trăi decent aici. Factorul politic e foarte important, pentru că mulți tineri pleacă având temerea că aici nu se mai poate întâmpla nimic bun.

 

Apropierea de adevăr

Ce este istoria în viziunea istoricului Adrian Cioroianu? Răspunsul vine prompt: „Este o disciplină științifică, o poveste savantă fără de sfârșit, în care fiecare generație încearcă să se apropie de adevăr. Nu vom atinge niciodată adevărul absolut, pentru că el este un concept filosofic abstract, dar important este să căutăm mereu să ne apropiem de adevăr. Drumul acestei căutări este mereu fascinant”.

 

Patriotism și naționalism

Ce mai înseamnă, astăzi, noțiunea de patriot? Adrian Cioroianu e la post: „Patriotul e o realitate, nu numai o noțiune. Patriotul este cel care își servește țara prin fapte - în timp ce naționalistul se pricepe mai bine la vorbe. Patriot este un profesor, un inginer, un fermier sau un artist care își face bine treaba, fiecare în domeniul său. România are mulți patrioți, doar că ei au bun-simț și nu dau din coate ca să se vadă în prim-plan”.