Polarizarea și instabilitatea politică internă subminează rolul conducător al SUA pe scena mondială.

SUA și America și surparea ordinii globale. Câte conflicte internaționale poate gestiona concomitent o super-putere? Administrația Biden încearcă acum să gestioneze războaie în Orientul Mijlociu și Europa, pregătindu-se totodată pentru o agravare a tensiunilor dintre China și Taiwan.

Toate acestea se petrec sub umbra tot mai amenințătoare a lui Donald Trump. Posibila lui revenire la Casa Albă impune întrebări profunde referitoare la viitorul democrației americane și la rolul țării în lume.

SUA și crizele interne

Luate la un loc, toate aceste evenimente creează un sentiment palpabil de tensiune și de presimțiri nefaste în birourile guvernului de la Washington. Nu e vorba doar de simpla aglomerare a crizelor care se prăvălesc peste administrația Biden, ci și de faptul că multe dintre ele avansează în direcția nedorită - războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, de exemplu. Iar sondajele arată rău pentru Biden.

Crizele externe s-ar putea încheia destul de rapid. „Următoarele câteva luni ar putea determina următorii câțiva ani”, după cum s-a exprimat un demnitar american. Un democrat de seamă e îngrijorat că „până în ianuarie am putea ajunge să vorbim despre cum a pierdut Joe Biden Ucraina”.

Noile fonduri pentru armata și instituțiile civile ale Ucrainei sunt împotmolite în Congres. Administrația pare încrezătoare că banii pentru Kiev vor fi aprobați într-un final. Dar dacă aprobarea nu va veni până la sfârșitul anului, Ucraina i-ar putea resimți efectele pe câmpul de luptă în numai câteva săptămâni.

Nici UE nu ajută prea mult

Și nici UE nu reușește să adopte la timp un nou ajutor financiar pentru Kiev, din cauza certurilor de la Bruxelles. Înalți comandanți americani au avertizat deja Congresul că, dacă ajutorul va fi tăiat și din această cauză Putin va obține un avans apreciabil în război, până la finalul lui 2024 și statele baltice ar putea ajunge să fie amenințate de Rusia.

Rusia va lansa probabil luna aceasta o serie de atacuri intense contra infrastructurii ucrainene, sperând să-i schilodească țării sistemul energetic și capacitatea de încălzire la iarnă. Moscova a încercat același lucru și iarna trecută, dar nu i-a reușit. Însă rușii au acum mult mai multe rachete și drone, provenite din Iran, Coreea de Nord și producția internă intensificată. Apărarea antiaeriană a Ucrainei este minimă pe alocuri, iar în acele puncte poate fi copleșită.

Precaritatea situației Ucrainei beneficiază de mai puțină atenția decât ar fi meritat, din cauza Orientului Mijlociu. Administrația Biden plătește un preț politic intern și extern piperat pentru susținerea Israelului. SUA pun acum în mod public presiune pe Israel pentru a-și modifica tacticile militare din Gaza și a ucide mai puțini civili palestinieni.

Relația complicată SUA-Israel

Însă îngrijorările Americii se întind mult dincolo de Gaza. Administrația Biden încă se mai simte periculos de aproape de un conflict regional extins, cu potențialul de a atrage SUA în el. Atacarea navelor comerciale de către miliția Houthi din Yemen, susținută de Iran, ar putea declanșa acel incident care să ducă la escaladare.

Concomitent, în Israel sunt voci de seamă care afirmă că după 7 octombrie nu mai poate fi tolerată nici prezența Hezbollahului la granița nordică a țării, o altă miliție înarmată până în dinți și susținută de Iran. Însă un război Israel-Hezbollah ar putea fi mult mai intens decât cel cu Hamas.

La Washington există o oarecare nemulțumire legată de faptul că Israel insistă să-și decidă singur operațiunile militare, deși se bazează pe mușchii SUA, care-i asigură spatele. „Israelienii se joacă cu banii întregii familii”, după cum s-a exprimat un demnitar american. Însă, date fiind evenimentele din 7 octombrie, există acum o reticență profundă de a se pune cu adevărat presiune pe Israel.

Prezența SUA în Orientul Mijlociu

Detașarea de portavioane și sisteme de apărare antiaeriană americane în Orientul Mijlociu înseamnă armament care nu mai e disponibil pentru alte zone-problemă. Iar implicațiile nu le resimte doar Ucraina, ci și estul Asiei.

Washingtonul se așteaptă ca alegerile prezidențiale din Taiwan din 13 ianuarie să fie câștigate de Lai Ching-te, considerat la Beijing un separatist periculos. Dacă la victoria lui Lai China ar răspunde prin etalarea amenințătoare a puterii militare, acest lucru ar putea provoca ușor o nouă criză.

Cei de un optimism prudent apreciază că Beijingul va reacționa la victoria lui Lai prin presiuni economice și politice, inițial. Dar pe parcursul anului viitor China ar putea doborî noi praguri de intimidare militară a Taiwanului, mai cu seamă dacă SUA vor părea distrase și slăbite de evenimentele din Ucraina și Orientul Mijlociu.

China și Coreea de Nord

Faptul că Beijingul va monitoriza îndeaproape Ucraina și Gaza demonstrează legăturile dintre aceste crize. Occidentalii suspectează că Rusia, China, Iran și Coreea de Nord colaborează acum mult mai strâns ca înainte. Rusia e dependentă acum de sprijinul economic chinez, iar colaborarea ei militară cu Iran și Coreea de Nord e aproape nelimitată.

Cum până la alegerile prezidențiale din SUA a mai rămas mai puțin de un an, toate acest crize internaționale influențează și politica internă americană. Trump va profita de orice ocazie pentru a-l acuza pe Biden că prezidează asupra unei epoci a vulnerabilității și retragerii, invocând situația din Afganistan, Ucraina, Gaza și Taiwan.

Iar dacă alegerile americane vor fi marcate de haos și dezbinare - cu Trump în rolul personajului principal -, acest fapt va contribui considerabil la impresia că SUA trec printr-o perioadă de slăbiciune și declin. China, Rusia și Iranul vor fi fericite să fie în măsură să pună întrebarea: cum poate promite America să apere alte democrații, când propria ei democrație e într-o asemenea debandadă? Din nefericire, este o întrebare bună.

(Articol de Gideon Rachman; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)